Bratislava și românul din Lidl

Adrian Lungu

Am participat în calitate de jurnalist la reuniunea de vârf a țărilor membre în Formatul B9, o structură a statelor din flancul estic al NATO. I-am ascultat cu atenție pe toți. Trebuie să ne întărim, să ne apărăm, să ne convingem că e mai bine, că suntem în siguranță. Nimic concret, doar discursuri, parcă aceleași discursuri despre crima pe care o comite Rusia. Da, chiar cred că este o crimă, iar criminalii trebuie să plătească. În fine, ziua a trecut, iar seara am vrut să mă bucur de oraș, de inima unei țări cu doar câteva milioane de locuitori. Am ieșit pe străzile înguste din centrul vechi. De o parte și alta a străzilor sunt clădiri vechi, multe restaurante mici, cu specific local, magazine de suveniruri. În zona istorică a orașului, străzile sunt pavate cu pietră cubică sau cu dale într-un format clasic. Arată impecabil. M-a impresionat numărul mic de mașini. Sunt mult mai puține mașini decât la noi. Uneori am impresia că la noi s-a format o adevărată obsesie pentru mașini, că ne vom sufoca din cauza atâtor mașini. În zona centrală a Bratislavei nu circulă decât tramvaiul, mașinile de aprovizionare și cele ale persoanelor care locuiesc acolo. Desigur există posibilitatea să te duci cu mașina și să parchezi în centru, dar prețul este unul usturător. Parcarea este foarte scumpă, iar taxa mare te convinge că este mai simplu să te duci pe jos. Oare se va întâmpla asta vreodată în Zalăul nostru? Eu sper că da. M-a mai impresionat ceva. Străzile pavate cu dale arătau perfect. Da, acele dale erau aranjate perfect, îmbinările erau la linie. Măi, ăștia cum naiba au reușit, au arhitecți, constructori, ingineri mai buni? Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar noi încă mai avem probleme, mari probleme. Și curățenia m-a impresionat, simplitatea oamenilor, amabilitatea. Trei zile am stat la Bratislava, dar n-am auzit vreun claxon în trafic. Bine, poate n-am fost eu unde trebuie. Prețurile sunt ceva mai mari decât la noi, viața e mai scumpă, Austria e aproape, iar influențele sunt evidente inclusiv în comportamentul oamenilor. Gata, este timpul să mă întorc acasă. Am vrut să mă asigur că am apă pe drum. Am, zărit un magazin Lidl și am intrat. Voiam să mă asigur că apa aleasă este potrivită. Am oprit un bărbat și l-am întrebat dacă vorbește în engleză. M-a privit, a râs și mi-a spus că nu, nu vorbește engleză, dar vorbește românește. Omul era român. Ne-a pufnit râsul pe amândoi. Bărbatul este bucureștean, este avocat și a fost de nenumărate ori la București pentru procese cu fosta fabrică Silcotub. Se întâmpla cu ani în urmă. Am râs iar, ne-am salutat și am plecat. Ce mică e lumea, ce bine sunt aranjate dalele pe străzile din Bratislava, ce mașini puține sunt în centrul orașului, ce multe sunt în centrul Zalăului. Gata, vin acasă, îmi este dor de Zalău, dar parcă îl vreau altfel.