Orice angajat al patriei pune umărul la susţinerea sistemului sanitar din România cu mai mult de cinci procente din salariu, la care se adaugă alte cinci procente pe care le asigură patronul. Vorbim, aşadar, despre o contribuţie de aproape 11 la sută din leafă, pe care lucrătorul o asigură, că vrea, că nu vrea, că beneficiază de servicii medicale ori ba. Dar e lege, nu tocmeală.
Incapacitatea factorilor responsabili de a gestiona cu cap Sănătatea din România a făcut, însă, ca sistemul să putrezească până în măduva oaselor şi să înghită fără efecte concrete contribuţiile noastre, ale celor mulţi. Aşa se face că, deşi plătim ca să beneficiem, la nevoie, de servicii medicale “gratuite”, când boala ne face să trecem pragul spitalelor, trebuie să asigurăm din alţi bani, dar tot din buzunarele proprii, cele de trebuinţă, de la mâncare şi medicamente, la pansamente şi seringi.
Cum sistemul urlă după surse de finanţare, oficialilor le-a venit ideea introducerii unei noi taxe pentru bolnavi, taxă ce a intrat în vigoare de ieri. Astfel, fiecare român care ajunge să fie internat în spital va plăti la externare niscaiva bănuţi. Între 5 şi 10 lei, în funcţie de valoarea pe care o decid mai marii din fiecare unitate spitalicească în parte.
În încercarea de a “îndulci”, pentru unii, vestea, dar reuşind să-i discrimineze pe alţii, guvernanţii au stabilit câteva categorii care vor fi scutite de respectiva taxă. Este vorba despre cei care se internează prin serviciul de urgenţă, copii, gravide, pensionari cu venituri mai mici de 740 de lei, bolnavi incluşi în programele naţionale de sănătate sau veterani de război. Trăgând linie, s-ar părea că încasările nu vor fi fenomenale şi că nu vor reuşi să scoată sistemul sanitar din mizeria în care se scaldă. Nu de alta, dar dacă este să ne luăm după declaraţiile managerilor de spitale, între 60 şi 90 la sută dintre pacienţii internaţi în decursul unui an intră tocmai în categoriile exceptate prin lege.
Ceilalţi vor fi buni de plată de două ori: o dată din leafă şi încă o dată, la externare. Din păcate, planurile măreţe ale Ministerului Sănătăţii nu se vor concretiza vreodată, în condiţiile în care sumele colectate de la puţinii bolnavi “eligibili” se vor topi pe nişte produse de curăţenie ori pe trei aspirine. Cât despre îmbunătăţirea actului medical, acest aspect rămâne un vis frumos. Cu o floare nu se face primăvară, iar cu o taxă suplimentară, aplicabilă doar unora, nu se schimbă nimic. Bolnavul va fi tratat la fel în spitale, condiţiile din unităţile medicale vor fi aceleaşi, iar medicii vor aştepta, în continuare, tradiţionalele “atenţii”.
Iată rezultatul privatizărilor din sănătate, al înfiinţării Caselor de sănătate, a medicilor de familie, a „democraţiei”.
Se poate fura mai uşor de la stat, prin reţete falsificate.
Exemplu, filiera desfiinţată de Procurori (nu întâmplător scriu cu majusculă ), care a păgubit statul cu 500.000 euro. Dar câţi or mai fi ?
Şi atunci, noi cei care am cotizat la Sănătate zeci de ani 5 % din salariu, cum bine spune ziarista Andreea, am ajuns să fim puşi la coplată. Şi să nu ni se pară puţin 10 lei, urmează să mai crească taxa.
Ce-i de făcut ?
Eu zic să nu mai aşteptăm să mai apară o nouă Mare Revoluţie Socialistă din Octombrie, să ne rezolve problema.
Noi trebuie să facem ceva !