Blana ursului din fosta pădure

Daniel Mureşan
Haideți să ne închipuim că Arthur (îi zic așa fiindcă așa îi spune presa, activiștii de mediu spun că nu au auzit de numele acesta) era împușcat de un român neaoș de-al nostru. Eu cred că nu scria presa despre el, doar urși se împușcă cu sutele în fiecare an cu derogare. Sau dacă era într-adevăr un exemplar deosebit, ziceam că a fost pădurarul beat, că era fiul lui cutărică, că asta-i țara, că asta e. Dar King Bear Arthur a fost ucis de un austriac. Și prinț, și tânăr. Nu contează că omul a plătit cât i s-a cerut, că avea țâdulă în regulă, conta că nu era român. Bine, să ne înțelegem, anual sunt împușcați în România, de către străini, zeci de urși, cu derogare și cu țâdulă. Dar trebuia un scandal politic, căci, nu-i așa, românul nu poate trăi fără așa ceva.
Asasinatul a avut loc în 13 martie, iar noi aflăm de el la început de mai. Probabil acum era momentul. Când respectivii nu mai performau, având nevoie de un scandal. Și pentru a enșpea oară, le-a ieșit. Nu fondul cinegetic e problema, ci naționalitatea vânătorului. Ai noștri pot vâna orice, oricând, oricum. Dovadă, la noi în județ se braconează semilegal la greu, dar nu e o problemă. Pe braconierul-șef îl punem chiar director. Dar e român, deci poate să încalce legea și să fure. Idem prin ministere și prin direcțiile silvice. Ai noștri ca brazii, brazi pe care i-au cam tăiat și vândut.
Opinia publică, sau ce a mai rămas din ea, tribalizată la maximum, e clar că se situează de partea ursul ucis de străin. Nici covidul, nici spitalele în flăcări nu strâng atâția talibani zeloși. Am rămas o țară de gonaci.