Bine ar fi să mă înșel!

Daniel Mureşan

România, mereu surprinzătoare. Sau nu. Iată ce îi scria Caragiale lui Barbu Ștefănescu Delavrancea în anul 1907: Partidele politice, în sensul european al cuvântului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noi de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în România. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sunt, în realitate, decât două mari facțiuni, având fiecare, nu partizani, ci clientelă. Administrația compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămând în opoziție. Când cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămânzi au ajuns la completă famină, încep tuburările de stradă… A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală – de la prefecți și secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliție și până la moașa comunală – se înlocuiește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitență. Așa se recrutează oligarhia care stăpânește țara românească. Nu este o ologarhie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarhie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nimereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupule, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebuie, și puțintel noroc – și cariera strălucită e gata.
Oare s-a schimbat ceva? Da, s-a schimbat. Nu mai există alternanță la guvernare, există doar o coaliție, care e în tot și toate. Cred că și nenea Iancu ar fi invidios pe noi!
Aproape niciun partid nu mai are o competiție internă corectă. Alegerile interne sunt o mascaradă, rezultatele fiind cunoscute dinainte. Lupta de conservare a politicienilor dinozaurizați e veche și nu dă semne de oboseală, politicienii vechi devenind tot mai opaci și mai răi. De ce? Fiindcă se cred vechili pe moșie, fiindcă și-au creat un sistem politic național bazat pe hoție și înșelătorie. Adică, evoluția de la Caragiale încoace e involuție. Toți au pupat ”piața endependenți”.
Distrugerea tuturor valorilor pe care s-a construit societatea românească (sau nu?) nu le mai îngăduie tinerilor să se raporteze la ele, posibil doar voalat critic și civic, protestele lor fiind doar exemple alternative utopice (?!) de viață. Modelele de emancipare ale comportamentului civic rămân la stadiul de deziderat, dorindu-se doar confortul vieții sociale și intime. Politicienii, vedetele media, afaceriștii dubioși, ofițerii acoperiți sau neacoperiți dau tonul unei falsități a prezentului și a viitorului, gândindu-se doar la viitorul tun sau la viitoarea pradă. Simțul public și responsabilitatea sunt aproape dispărute, schimarea neputând veni de la generații atrofiate și nomade. Un viitor sumbru. Dar altul nu avem. Bine ar fi să mă înșel!