Aleşii noştri, foarte îngrijoraţi de soarta şomerilor din România, le caută acestora o nouă ocupaţie, aceea de a face dovada, lunar, că sunt interesaţi de găsirea unui loc de muncă şi de a participa la cursuri de recalificare. Ambele demersuri, logice de altfel, pentru protejarea unei persoane rămase fără un job, ascund în spate, însă, o mai veche ameninţare: cei care refuză un loc de muncă pierd dreptul la indemnizaţia de şomaj.
Dar, de acum încolo, însă, guvernanţii se pare că vor să strângă şi mai mult şurubul, şi-i pun pe drumuri, toată ziua, pe şomeri. Aceştia nu mai au voie, chiar deloc, să doarmă în boconci, pentru că altminteri riscă să piardă şi venitul minim garantat, alocaţia complementară, sau alocaţia monoparentală, nu doar şomajul.
Persoanele rămase fără un loc de muncă, trebuie să bată la uşile agenţiilor de şomaj pentru a solicita dovada faptului că sunt preocupaţi de piaţa muncii şi de situaţia lor. Soarta şomerilor pare a fi din ce în ce mai pecetluită, refuzul unui job nu se mai justifică nici dacă este la peste 50 de kilometri de casă. Mai marii noştri însă se fac că nu văd cât de greu este să găseşti un job, cât de secătuită este oferta de muncă pe timp de criză şi nu înţeleg cât de subţire sunt plătiţi românii, de cele mai multe ori la nivelul indemnizaţiei de şomaj.
Le este extrem de uşor să inventeze metode noi prin care să ia înapoi puţinii bani daţi celor rămaşi fără serviciu. Totodată, nici antreprenorii nu sunt dispuşi să deschidă şomerilor porţile unităţilor, din varii motive, deşi statul le promite marea cu sarea, facilităţi fiscale, care fie vin după luni de aşteptare, fie ajung să se piardă în hăţişul legislativ.
În timp ce statul menţine ameninţarea biciului pe cei amărâţi, celor care se fac că duc greul ţării le împarte cu dărnicie din preaplinul averii naţiunii, dând stimulente, premii şi sporuri. Este interesant cum, pe timp de criză, pentru cei din ministere nu e nevoie să se strângă şurubul. Suma totală alocată Ministerului Finanţelor (centralei şi unităţilor subordonate) pentru plata stimulentelor a fost de 443,6 milioane de lei. Angajaţii din Ministerul Sănătăţii au primit sporuri pentru condiţii vătămătoare în valoare totală de 346.570 lei, în timp ce plăţile de stimulente s-au ridicat la 2,59 milioane lei.
Au fost alocate şi la Ministerul Muncii, stimulente totale nete de 2,67 milioane lei şi sporuri nete pentru condiţii vătămătoare de muncă de 163.467 lei. De o gamă variată de sporuri au beneficiat şi salariaţii din centrala Ministerului Afacerilor Externe, în cuantum total de 6,57 milioane lei. Salariaţii au primit indemnizaţii pentru cifru de stat (valoare totală de 2,3 milioane lei), spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase (3,5 milioane lei) şi sume compensatorii cu caracter tranzitoriu (509.835 lei), în timp ce magistraţii detaşaţi în MAE au încasat spor de toxicitate (22.228 lei), spor pentru condiţii deosebite de muncă (59.022 lei), o sumă nominală pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate (53.329 lei), precum şi alte sporuri (31.412 lei). La rândul lor, angajaţii din Ministerul Justiţiei au primit sporuri în sumă lunară totală de 257.630 lei. Cei 630 de angajaţi ai Ministerului Mediului şi Pădurilor au primit, stimulente în valoare totală de 742.848 lei.
Cei care nu catadicsesc să se coboare la nivelul vieţii omului de rând şi care nu percep realitatea problemelor cu care se confrună românii, ar trebui măcar să împartă şi să drămuiască cu dreptate şi chibzuială banii noştri ai tuturor. Oare cu ce drept vin acum mai marii noştrii să pună laţul la gâtul celor loviţi de soartă, când şi aceştia, la rândul lor, au contribuit la bugetul de stat, din care cu atâta nesaţ se înfruptă unii, în timp ce, pe de altă parte, cei mari nu fac mai nimic pentru relansarea economică?
