Bătrânul, cererea și ocolul silvic

Au trecut și sărbătorile, gata cu fotografiile în fața falselor șeminee, cu pijamalele înflorate și ciocolata caldă în căni ilustrate, gata cu goana după platouri și torturi, s-a terminat, am intrat în 2023. Încă e liniște pe străzi, școala nu a început. Mi-am început ziua bine, optimist. Am intrat pe un grup de socializare unde nu e nevoie de judecători pentru a pune un verdict, pentru a stabili vinovații, pe acest grup totul e posibil, aici afli care doctor se iubește cu asistenta lui, cine a murit, cine s-a sinucis și în ce condiții, aici totul este posibil. Am ieșit rapid, mi-a venit să îmi torn cafeaua în cap. Mi-am adus aminte că trebuie să ajung urgent la un ocol silvic din Zalău, aveam de depus o cerere. De cele mai multe ori sunt pesimist când intru în instituțiile statului. Am intrat în unitate, am salutat, dar mi-am dat seama că există și excepții, sunt puține, dar există. În fața mea, un bătrânel stătea la o masă cu niște foi în mână. Omul avea nevoie de lemne, gazul și curentul s-au scumpit tare de tot. Ochii bătrânului l-au cam lăsat, nu avea ochelarii, nu putea completa cererea. Lângă el era un alt bărbat, înalt și calm. Îi completa documentul, îl ajuta, iar bătrânelul era fericit. Eram și eu bucuros să văd că mai există și oameni răsăriți, buni, totul într-o lume cu care ne vine să dăm uneori de pereți. Dar ce să vezi, cel care completa documentul era chiar șeful instituției. Cei doi și-au dat mâna, vârstnicul i-a mulțumit, iar cererea a fost preluată. Omul a salutat și a ieșit. Mi-am dat seama rapid că în lumea asta tot mai rea sunt și oameni buni, corecți, gata să ajute acolo unde se poate. Nu contează cine e omul, nu contează instituția, nu vreau să fiu acuzat de laude din interes, vreau doar să spun că mai sunt și oameni care își fac datoria și nu se laudă cu asta, nu postează pe Facebook darurile oferite de Crăciun, nici apartenența politică, nu se bat cu pumnii în pieptul orgoliilor infinite, nu. Astfel de oameni tac și fac. E păcat, a ajuns să ne surprindă normalitatea. M-am săturat de cei care vorbesc mereu, se laudă la nesfârșit, iar la final se dovedește că n-au făcut nimic. Gata, sunt optimist, să începem anul bine.