S-au pronunţat sentinţele în cazul violatorilor din Vaslui, după un proces aproape fără precedent în ţara noastră, având în vedere mediatizarea excesivă, acţiunile populaţiei şi implicarea mass media în acest caz de o gravitate mare, întâmplat în România. Pedepsele nu putem spune că au fost mari, având în vedere că iniţiatorul violului a primit puţin peste opt ani, iar cei mai miloşi puţin peste cinci, din care, mai mult ca sigur vor rămâne cu vreo trei executaţi în final. Ceea ce rămâne însă, dincolo de orice vâlvă pe care ultima înfăţişare la proces şi anunţarea sentinţei au făcut-o, este impresia pe care cei mai mulţi oameni şi-au cimentat-o aiuristic în cap referitor la acest judeţ. Au apărut tot soiul de glume proaste, publicate prin toate ziarele fără căpătâi, filmuleţe, pamflete şi catalogări efectuate în direct la tv chiar de către oameni de la care aveai pretenţii.
Vasluiul este aşadar asimilat, prin forţa şi vrerea unora, ca un judeţ de infractori, o căpuşă pe harta administrativă a ţării şi o pepinieră de hoţi, criminali şi violatori. Şi asta doar pentru că şapte imbecili au făcut ceea ce au făcut şi au mânjit obrazul judeţean care oricum, nici înainte nu era foarte curat. Dar care dintre judeţele acestei ţări sclipeşte de curăţenie? Mie nu mi se pare nici cinstit, nici drept şi nici corect, ca atunci când vorbeşti despre acest judeţ, să faci referire exclusiv la o faptă care, fie şi de notorietate, rămâne una hidoasă, mizerabilă. Ce facem cu ceilalţi locuitori, ce facem cu oraşele şi comunele acestui judeţ, cu oamenii de acolo care muncesc, învaţă, trăiesc demn şi frumos. Ce facem cu bătrânii şi copiii care acolo s-au născut şi acolo vor trăi poate până la sfârşitul vieţii. Îi batjocorim şi îi punem la zid pe toţi, doar pentru că sunt din Bârlad sau Huşi? Ce facem cu premianţii, cu olimpicii, cu sportivii care au ajuns sau sunt pe cale să ajungă mari, le punem fierul încins pe existenţă, ca la vite, astfel încât lumea să ştie până la sfârşit că ei vin de acolo, din judeţul „ăla”, de unde provin şi cele şapte animale cu chef de sex în grup?
Nu cred că cei care avansează, din păcate tot mai agresiv, aceste idei pe cale să devină concepte, fac bine. Văd aşa-zişi formatori de opinie, moderatori radio-tv, chiar politicieni care, atunci când vine vorba de Vaslui, chiar de Moldova, invocă în mod invariabil fapta şi pe cei şapte nemernici care au săvârşit-o. Nu ştiu dacă vreunuia dintre noi ne-ar cădea bine ca prin isprava unuia sau unora să fim stigmatizaţi pe veci de oprobiul public şi să fim luaţi „in corpore” şi catalogaţi ca fiind un judeţ sau o regiune de tot râsul. Nici oamenii aceia nu au nici o vină iar greşeala care iată, persistă de săptămâni bune, amplificată fiind de presă şi televiziuni, riscă să transforme până la urmă, un judeţ ca oricare altul din România, într-o pată neagră nemeritată, la nivel macro.
Sigur, sunt judeţe mai bogate, altele mai sărace, unele mai lovite de calamităţi, altele de autorităţi, fiecare îşi ştie şi îşi trăieşte propriile greşeli şi neajunsuri, în ograda proprie. Dar atunci când auzi o ţară întreagă aproape, la unison, răcnind din toţi plămânii că judeţul respectiv este o ruşine, cred că deja avem de-a face cu un fenomen profund nedrept, extrem de superificial, şi mai ales nociv. Extrem de periculos pentru generaţiile care vin şi care vor înţelege că blamarea gratuită, scuipatul cu ochii închişi şi aruncarea cu piatra doar pentru că „aşa fac toţi” reprezintă noul arsenal, cu arme numai bune de pornit în luptele vieţii. Mi-aş dori foarte mult ca tinerii, în special ei, să ştie şi să rămână în memorie cu „Bătălia de la Vaslui”, între Imperiul Otoman şi Moldova, cea mai importantă victorie a domnului Ştefan cel Mare. Si să rămână mai puţin în conştiinţă şi judecată, cu „Bătătura de la Vaslui”, buba săvârşită de şapte neisprăviţi care au cel puţin câte o clonă oriunde în ţara şi în lumea în care trăim.
