„Banii vorbește”…

Daniel Săuca
Un text polemic, bun, scris de Mihnea Măruță pe pressone. ro a stârnit editorialul de azi. Afirmă, printre altele, M. Măruță: „Jurnalistului i se cere să pună întrebări, în timp ce de la politician se aşteaptă răspunsuri. Jurnalistul trebuie, deci, să formuleze probleme, în timp ce politicianul trebuie să găsească soluţii. Mai adânc: jurnalistul e obligat să scormonească după ceea ce merge sau riscă să fie rău, în timp ce politicianul e dator să gândească în termeni de bine”. Teoretic, așa e. În practica României însă și politicianul și jurnalistul pun întrebări, „găsesc” soluții. Fac de toate…. Mai scrie Mihnea Măruță: „Ce relaţie ar trebui să existe între politician şi jurnalist? Cel din urmă este cel dintâi chemat să-i arate politicianului o oglindă perfectă la care să se raporteze constant. Cu toate păcatele sale, jurnalistul – acest vidanjor al societăţii – este cel mai în măsură să observe şi să-i transmită politicianului deviaţiile de la traseul asumat şi încălcările acelei convenţii fictive prin care s-a legat faţă de alegătorii săi”. Ziaristul, vidanjor al societății? Nu cumva, mai degrabă, câinele de pază al democrației? Sau și, și? Mai spune M. Măruță: „Nu poţi trece de cealaltă parte a baricadei decât dacă, de fapt, tu nu erai într-una dintre tabere, ci între ele, sub baricadă, făcând joc dublu. În ce constă baricada, atunci? Dincolo de toate asemănările şi deosebirile de mai sus, ce desparte, la urma urmei, politica de presă? Răspunsul meu este acesta: banii. Mental, nu poţi trece de la statutul de jurnalist la cel de politician decât dacă nu făceai presă, ci bani. Decât dacă, ani de zile, ai fost nu jurnalist, ci un om de afaceri care s-a îmbogăţit din presă, prin jocuri subterane care intermediau între cele două lumi. Luaţi-i la rând pe toţi cei ce au trecut baricada în ultima vreme şi veţi recunoaşte acest tipar. Sunt oameni care şi-au vândut publicul şi credibilitatea pentru bani, care au folosit ziarul sau emisiunea exclusiv în interes personal. Cine îi mai crede va fi trădat încă o dată. Iar cine îi votează alege să fie reprezentat de o bancnotă lipită pe frunte”. Sunt total de acord. Cu mențiunea: la noi (mai) toată lumea vrea să facă bani, nu să-și facă meseria. E valabil și pentru mulți politicieni și pentru prea mulți ziariști. Și pentru multe alte categori de oameni ai muncii.