Bacalaureatul

Daniel Mureşan

Într-un articol din ziarul Timpul, din iulie 1939, Constantin Rădulescu-Motru spunea:

„Veșnic este vorba de modificările ce trebuiesc aduse bacalaureatului. An după an, comisiunile examinatoare pleacă să facă bacalaureatul după instrucțiunile precise date de autoritatea școlară; în același timp, autoritatea școlară nu-și ascunde dorința de a aduce îmbunătățiri acestui bacalaureat. Este acest bacalaureat un mijloc de selecționare pentru absolvenții de școli secundare, în vederea orientării lor profesionale, sau este un mijloc de control al activității didactice din școlile secundare? Această întrebare nu-și permite răspunsul definitiv, nici de la autoritatea școlară, nici de la profesorii examinatori, nici chiar de la reprezentanții pedagogiei.

Și cu toate acestea, un răspuns definitiv trebuie găsit la această întrebare, pentru a nu lăsa să continuie atmosfera de nesiguranță de până acum.

Când statistica bacalaureatului va arăta că în întreaga țară, la un anume obiect, candidații vin slabi pregătiți, se va ști atunci de toată lumea că originea răului nu stă în profesor, ci în organizarea programelor”.

După aproape 100 de ani, lucrurile sunt diferite, dar esența e cam aceeași. Școala e tributară unei programe prost gândite, un fel de neocomunism în educație. În mod normal, examenul de bacalaureat ar trebui să fie de fapt o evaluare națională, cu miză relativ mică în raport cu viitorul elevului. Așa cum era numit pe vremuri, examen de maturitate. Acum a devenit stigmatizant pentru elevi, facultățile punând bază la admitere pe aceea notă. Iar dacă elevul a avut o zi proastă, adio carieră! Admiterea la facultăți este doar un concurs de dosare cu notele de la bacalaureat.

De peste trei decenii, partidele aflate la putere îi amăgesc pe tineri. Iar cei ajunși la facultate nu pot gândi  critic, nu pot avea păreri despre ce se întâmplă în jurul lor. Iar celebrul program „România educată” a introdus mai multe examene, nici pomeneală de o reformă a programului de învățământ. Aceleași examene ce testează cunoștințe (de cele mai multe ori „toceli”), mai puțin competențe.

Sigur, profesorii au partea lor de vină în situația actuală. Dar nu cea mai mare. Un program școlar ce pune bază pe memorare, nu prea poate fi modelată de profesor. Și uite așa, la examen avem roboței ce nu sunt chiar analfabeți funcțional… dar nici departe. Zilele trecute, un profesor declara că jumătate din elevii săi visează să studieze în străinătate. Eu zic că visează să muncească în străinătate. Căci acolo ajung cu bacalaureatul ratat. Un fel de bacalaureat pentru emigrare.