Aveam nevoie de un Daum?

Nu este de ajuns că am adus antrenori străini la multe alte sporturi din România. Nicidecum. Trebuia apelat la un tehnician străin şi la naţionala de fotbal. Tocmai asta lipsea fotbalului românesc pentru a se putea apropia de performanţele din anii anteriori. Exact de un Daum aveam nevoie la naţională, un tehnician despre care alţii spuneau încă dinainte să semneze contractul cu Federaţia că este un fel de „no name”. Şi, nici nu au greşit mult, dacă privim rezultatele României din primele jocuri de calificare la Campionatul Mondial. Am învins Armenia cu 5 – 0 (adversarii în zece oameni din minutul 3), iar despre „tricolori” şi despre Daum s-a vorbit foarte frumos timp de câteva zile. Toţi am uitat sau am vrut să uităm, brusc şi dintr-o dată, remiza de la Cluj cu Muntenegru.
A urmat, însă, „episodul” Kazahstan, care ne-a readus cu piciorele pe pământ. Terenul a fost acelaşi şi pentru noi, şi pentru ei, temperatura, la fel. Singura scuză pentru rezultatul dezamăgitor poate fi doar jocul dur al jucătorilor kazahi. În rest, a fost un meci extrem de plictisitor, cum a fost, de altfel, şi jocul echipei noastre. A fost un joc fără orizont, fără idei din partea neamţului, dar şi fără inspiraţie din partea jucătorilor. La un momoment dat, „tricolorii” păreau că s-ar mulţumi şi cu un rezultat de egalitate, chiar dacă remiza de la Astana începe să ne dea emoţii în privinţa calificării la Mondialul din Rusia.
Daum a zâmbit la finalul meciului. Chiar şi atunci când a fost întrebat de şansele României la calificare. A zâmbit la fel cum a făcut-o Burleanu atunci când l-a adus la naţională, inconştient probabil de mutarea pe care urma să o facă. De ce am avut nevoie de un antrenor străin, domnule preşedinte? Ce se urmăreşte printr-o astfel de mutare? De ce nu sunt buni tehnicienii noştri? Salvarea fotbalului românesc nu înseamnă, sub nicio formă, antrenori şi jucători străini. Nu ne mai vrăjiţi cu mentalitatea lor, aşa cum fac şi alţi preşedinţi de federaţii.
Este, într-adevăr, prematur să-l judecăm pe Daum după numai trei meciuri, însă, la cum au jucat „tricolorii” în Kazahstan, neamţul nu pare să fie cea mai potrivită soluţie prin care să ajungem în Rusia. Fotbalul din România nu mai are timp de noi experienţe dacă vrea să revină în lumea bună, ci de o strategie bine gândită şi pusă la punct, cu adevărate centre de copii şi juniori şi fără jucători străini, aduşi să „revigoreze” campionatele din România.
Trebuie să ne trezim odată din acest fenomen de „moarte clinică” în care a fost adus fotbalul românesc de către afaceriştii ce au condus sistemul după ’89. „Pastilele expirate” prin care noi încercăm să supravieţuim de la o zi la alta, nicidecum să progresăm, alţii le-au aruncat de mult de pe rafturi. Avem şi noi „pastile”, domnilor preşedinţi, poate chiar mai bune decât multe altele din afară, însă, ne lipses „medicii” care să ne prescrie o reţetă câştigătoare, nu să ne dea peste cap tot „tratamentul”.