Aur şi bronz într-un sport cu strategie greşită

Într-o Românie în care marea majoritate a federaţiilor ajută foarte puţin cluburile, iar altele nu le „aruncă” nici măcar o firimitură, cu toate că ar avea de unde, cea mai mare bucurie a sportivilor la finalul unui sezon este câştigarea unui trofeu şi a unei medalii cât mai strălucitoare. Există, într-adevăr, şi prime pentru câştigarea campionatului, a Cupei României sau pentru îndeplinirea unui alt gen de obiectiv, stabilit la începutul sezonului, însă, tot cluburile sunt cele care „pompează” pentru primele respective, nicidecum federaţiile.
Forurile de specialitate vor să fie transferaţi cât mai mulţi jucători străini în campionatele din România, pentru a-şi lua „partea”, fără să le pese conducătorilor de faptul că viitorul sportului românesc devine în acest mod şi mai sumbru decât este.
Cluburile sportive şcolare care altădată erau o adevărată rampă de lansare pentru tinerii doritori să facă sport de performanţă şi o adevărată pepinieră pentru echipele reprezentative din judeţe, se află acum în colaps, iar acest lucru se întâmplă cu buna ştiinţă a Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Ministerului Tineretului şi Sportului.
Campionatele din România, invadate de jucători străini, nu mai sunt la nivelul ridicat de altă dată, iar acest lucru se vede cel mai bine prin evoluţia pe care echipele româneşti o au în competiţiile europene, şi echipele naţionale având de suferit din această cauză.
Le-am luat oltenilor aurul şi bronzul în acest sezon, unul foarte bun, chiar de excepţie pentru sportul din Zalău şi din judeţ. Echipa de volei a câştigat titlul de campioană, pentru care s-a aflat în luptă directă cu SCM Universitatea Craiova, campioana ediţiei trecute, iar la handbal, fetele lui Tadici au cucerit bronzul naţional, aflându-se în luptă directă tot cu SCM Craiova. Sunt adevărate performanţe, mai ales că Zalăul este un municipiu cu o populaţie şi o infrastructură mult sub municipiul Craiova.
Indiferent că vorbim despre volei sau handbal, şi la Zalău, dar şi la Craiova, ambele echipe supravieţuiesc din banul public, dar zălăuanii care iubesc sportul şi contribuie la bugetul local au avut măcar un motiv de satisfacţie la finalul acestui sezon. Volei Municipal a câştigat titlul în cel mai disputat campionat din ultimii zece ani, iar Handbal Club Zalău a câştigat bronzul într-o competiţie unde aurul a fost „acaparat” încă de la începutul sezonului de CSM Bucureşti.
Ambele performanţe au fost obţinute de echipele zălăuane după o pauză de cinci ani, însă, la volei, echipa a urcat pe podium şi în sezoanele anterioare, când s-a ales şi cu două trofee ale Cupei României.
Pe plan sportiv, Zalăul „i-a luat faţa” Craiovei în acest an, iar pentru acest lucru, toţi cei care au contribuit la realizarea celor două performanţe merită toate laudele. Nu însă şi reprezentanţii federaţiilor, care, pe lângă faptul că nu ajută cu nimic cluburile la realizarea unor astfel de rezultate, mai şi adoptă de câţiva ani o strategie total greşită pentru sportul din România.
Trofeele obţinute devin în scurt timp istorie, indiferent despre ce ramură vorbim sau ce echipă din România le câştigă, dar strategia gândită greşit şi aplicată la fel de mai marii sportului nu le dă niciun fel de speranţă copiilor noştri care speră să ajungă un fel de Gheorghe Hagi în fotbal, Nadia Comăneci în gimnastică, Ilie Năstase sau Ion Ţiriac în tenis, Lia Manoliu sau Iolanda Balaş în atletism ori Leonard Doroftei sau Lucian Bute în box.