Aşa lefuri, aşa dascăli

Ziua Internaţională a Educaţiei, marcată anual în 5 octombrie, pare să-şi pierdut semnificaţia. Importanţa acesteia, evidenţiată în anii precedenţi prin diverse activităţi, se rezumă în ultima vreme doar la nişte felicitări din vârful buzelor. Oficialii din Educaţie îşi aduc aminte pentru doar câteva momente, atât doar cât transmit mesajul, faptul că profesorii reprezintă forţa unei naţiuni prin puterea lor de a transmite cunoaştere tuturor generaţiilor pe care le educă. „Este un moment care ar trebui celebrat în fiecare zi, pentru ca respectul și demnitatea acordate profesorilor, care ne formează ca oameni, să devină un fapt comun pentru societatea românească”, sunt cuvintele unui ministru al Educaţiei, care de-a lungul verii a anunţat tot felul de schimbări majore în sistem, însă în visurile lui îndrăzneţe nu a inclus cea mai importantă componentă, resursa umană. Drept dovadă, sindicatele din învăţământ, pe lângă urarea de „La mulţi ani” adresată dascălilor, au tras un semnal de alarmă asupra statutului degradat al profesorilor din România, cauzat de slaba finanțare a sistemului de educație.
Salariile mici ale profesorilor debutanți au dus însă la situația în care majoritatea tinerilor care intră în sistem ajung acolo din lipsa altor opțiuni, nefiind motivați să urmeze o carieră didactică. Chiar și cei care ajung din pasiune și își doresc această carieră, reușesc cu greu să își mențină interesul, dat fiind că salariile le permit cu dificultate să își acopere chiar și cele mai elementare costuri.
În ultimii ani, efectele acestei situații sunt tot mai vizibile și pot fi observate cu uşurinţă prin rezultatele pe care cadrele didactice le obțin la examenele de titularizare sau concursurile de ocupare a posturilor didactice vacante. De pildă, în acest an, procentul de candidați înscriși la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învățământul preuniversitar care au luat note între şapte și zece, condiție necesară pentru angajarea pe perioadă nedeterminată, a fost de doar 49,17%. Posturile neocupate au fost acoperite de suplinitori care nu reușit să atingă pragul minim de nota 7.
Grav este că tinerii competenţi care își doresc să fie profesori sunt atraşi de salariile din străinătate nu doar după ce ies de pe băncile şcolii, ci şi după ce îşi găsesc un loc de muncă în România, dar care nu este suficient de bine plătit. Motivele pentru care aceştia pleacă nu trebuie căutate prea departe, dacă comparăm cei 875 de lei cu salariile de câteva mii de euro obţinute afară. Însă, ca şi în cazul elevilor, nu se caută cauza care generează această situaţie, ci se încearcă găsirea unui responsabil, mai exact a unui vinovat. Ba mai mult, anunţuri de genul că dascălii vor fi strict monitorizaţi, în loc să fie găsită cauza lipsei de motivaţie, fac ca redobândirea statutul social pe care îl merită și recompensarea așa cum se cuvine pentru efortul depus să râmână doar nişte speranţe deşarte, mesajele de felicitare, nişte cuvinte goale, lipsite de sens, iar meseria de dascăl să fie privită ca oricare alta.