Aş vrea să fiu romană

Ana Berar
Şi au fost din nou Zilele Romane, de data asta la pachet cu Zilele Cetăţii. Aşa că alaiul roman care anii trecuţi defila nestingherit pe bulevard fără să aibă însă prea mulţi spectatori, anul acesta s-a înghesuit printre tarabe în prezenţa şi chiar în aplauzele celor ce ieşiseră deja la sărbătoare. Apropierea aceasta m-a făcut să îmi doresc să intru în joc şi să fiu şi eu romană într-o zi din an. Am tot sperat că se va găsi o modalitate de implicare a cetăţenilor în acţiune. Care e frumoasă şi are un potenţial rămas încă nevalorificat. Aş vrea ca măcar parada romană să ne creeze un sentiment de apartenenţă la oraşul nostru. Să simt măcar o dată în an că putem fi, preţ de o oră, legaţi de ceva comun. Aşa, ca o galerie de fotbal în timpul meciului. Ce aş propune eu Primăriei? Să ne implice în “jocul “ acesta de-a romanii. Să găsească o modalitate de a închiria costume pentru adulţi şi pentru copii. Să coboare sărbătoarea în stradă la modul propriu, invitând privitorii de la balcoane sau de pe trotuare să se alăture. Ar putea fi o echipă de copii îmbrăcaţi în romani, cu cununi de laur pe creştet- vă imaginaţi ce mândri ar fi? Cum ar ţine minte momentul şi cum ar aştepta anul următor să vină Zilele Romane? Trebuie doar puţină imaginaţie. Investiţii mari nu, cât poate costa o bucată de pânză croită gen rochie romană? Ar putea fi un fel de carnaval tematic mutat în stradă. Auzeam că la Sighişoara, la Festivalul Medieval, au fost douăzeci de mii de oameni. De ce nu ar putea fi şi la Zalău câteva mii de romani? Zălăuanii ar ieşi în stradă şi pentru altceva decât eternii mici şi berea servită pe terasele de pe bulevard. Cu o leacă de mediatizare şi nişte animatori care să încurajeze lumea să intre în jocul acesta, numărul “romanilor” ar creşte de la un an la altul. Haideţi ca o dată pe an să scoatem la lumină copilul care sălăşluieşte încă în fiecare din noi şi să îl lăsăm să se bucure. La urma urmei, e sărbătoarea noastră şi vrem să o trăim aşa cum se cuvine!