Porcul este personajul principal în multe mituri și legende. Porcul simbolizează bogăția în China și este un animal care se găsește și în prezent în majoritatea gospodăriilor, simbolizând, la noi în special, siguranța unei mese copioase și proviziile pentru cele mai grele luni din an.
Porcul simbolizează și averea, abundența și este considerat un totem care atrage prosperitate. În Feng Shui, pușculița-porc este plasată în zona ‘averii’ din incinta casei, iar în fiecare zi se pun monede în ea pentru a atrage prosperitatea. La noi, din păcate, porcul, mai precis „anul porcului” este de fapt, anul nefast porcilor și anul nenorocirilor. Un an care se desfășoară sub auspicii care nu au nicio legătură cu fericirea și bogăția. E jale mare în gospodăriile românilor din multe regiuni ale țării. Dacă unui om, oricum sărac, lovit sistematic de nevoi, îi poți lua din pensie, din drepturi, din speranțe, el merge înainte pentru că nu are încotro, dar și pentru că așa e obișnuit de când lumea românească. Dacă i-ai luat însă porcul, l-ai nenorocit. I-ai luat nu doar norocul, simbolul suprem al hranei, ci și proviziilor pentru nemiloasa iarnă.
Pesta porcină africană, cel mai mare dezastru economic din România ultimilor ani, este o pacoste cu efecte ce le vom resimți nu doar în burtă, ci și în plex, ca o lovitură decisivă ce ne va pune la pământ definitiv într-un moment în care oricum suntem în genunchi. Imaginile cu gospodarii cărora le sunt luați porcii din gospodării sunt dramatice. Oamenii plâng, blestemă, nu înțeleg, în ciuda explicațiilor pe care le primesc de la autorități, de ce trebuie să rămână cu cotețul gol dacă porcul este sănătos. Se comit abuzuri fără precedent, pe lângă măsurile legale care se impun în astfel de situații. Zeci de localități au adăugat pe harta lor topografică, un cimitir al animalelor, acolo unde odată cu porcii uciși pe mai mult sau mai puțin drept, sunt îngropate și ultimele fărâme de speranță ale țăranilor și micilor producători. Chiar dacă, de exemplu, la noi în județ, nu s-au aplicat încă astfel de măsuri, pentru că focare de pestă au fost descoperite doar la mistreții de pe fondurile de vânătoare, gospodarii sălăjeni tremură de teamă că la porțile lor ar putea să bată dintr-un moment în altul,”mascații” în alb.
Evoluția terifiantă a acestui fenomen a distrus nu doar bruma de provizii de carne a românilor de la țară, ci o întreagă economie pe acest segment, lucru care va avea consecințe devastatoare asupra întregii economii românești. Desigur, s-a scris că această nenorocire este ceva supradimensionat, că lucrurile nu stau chiar așa cum sunt prezentate și că măsurile luate sunt exagerate, adoptate într-un cu totul alt scop decât cel firesc într-o astfel de situație. Că facem loc, “profitând” de o epizotie cu proporții discutabile, cărnii de porc venită de peste mări și țări, o carne pe care așa cum știm, românii nu prea o au la suflet. Poate vă amintiți un episod asemănător, de prin anii ‘90, atunci când cu surle și trâmbițe s-a anunțat o mare nenorocire în rândul galinaceelor, prin “gripe aviare” apărute sistematic sau multe alte nenorociri care au lăsat loc pe rafturile magazinelor mari celebrelor “pulpe americane” despre care s-a stabilit ulterior că aveau an de producție 1970. Cu alte cuvinte, congelături de prin rezervele de stat ale unor țări de peste Ocean care au ajuns la noi având drum deschis în urma acelor “epizotii”.
De atunci ni se trage și numele de alint “lada de gunoi a Europei” (sau a mapamondului) de atunci unii (mari) șmecheri americani sau de altă naționalitate au ajuns să ne bage pe gât toate mizeriile, toate produsele care în țările lor de origine nu mai există pe rafturi. Tot de atunci au prins curaj și marii retaileri care nu de puține ori ne-au servit, pentru că în România “merge și așa”, tot soiul de oferte care au ridicat multe semne de întrebare clienților, mai puțin însă autorităților care au rămas – cum altfel? – impasibile la orice tentativă de studiu ori anchetă care să confirme sau să infirme, după caz, adevăruri evidente.
Noi suntem celebri și pentru “studiile” care demonstrează cu totul altceva decât adevărul care ne zburlește părul. Autoritățile române, care ling în continuare intereseul altora, mai puțin al nostru, au avut chioar tupeul să spună că, în celebrul scandal al calității produselor de pe rafturile Europei de Est, nu avem de ce să ne facem probleme! Studiile au găsit, ici colo, minuscule diferențe de calitate, în timp ce Ungaria, Cehia sau Polonia au demonstrat și prezentat propriilor cetățeni rezultate catastrofale ale studiilor care atestă fără niciun dubiu dubla calitate a produselor de la noi și a celor din Vest. Cu alte cuvinte, ai noștri o țin de coarne și zic că-i ciută. Tot astfel și cu porcul nostru, da: focare de pestă există, virusul există, dar ne putem întreba, oare acest dezastru economic național are chiar proporțiile care sunt prezentate în hârtii și comunicate de presă?
Oare chiar atât de negru este dracul încât tot ce guiță prin ograda românului trebuie luat cu japca și dus la groapa cu furnici? Oare nu există un sâmbure de adevăr în teoria, tot mai avansată, potrivit căreia la mijloc ar putea fi un plan bine pus la punct prin care carnea de porc românească să fie complet scoasă din peisajul economic european făcând astfel loc cărnii din Germania, Ungaria, Austria sau de prin alte țări, inclusiv non – UE? Oare chiar noi suntem singurii blestemați, singurii vinovați, singurii către care se îndreaptă toate degetele Europei? Desigur, sunt întrebări care au sau nu au, deocamdată, un răspuns clar. Nu sunt fatalist și nici nu vreau să răspândesc zvonuri ori supoziții halucinante, dar nimeni nu-mi poate lua dreptul prin care pot să cred că lucrurile stau altfel față de cum le aud din gura autorităților. Sunt lămurit și știu foarte bine cum rezolvă autoritățile orice problemă în țara asta bătută de soartă și știu la fel de bine că atunci când vine vorba de noi, de români, suntem puși mereu la coadă și servim mereu patria… altora. Așa a fost de 30 de ani încoace și așa va fi atâta timp cât la cârma României vor fi nu doar semianalfabeții, ci aceia care luptă până crapă exclusiv pentru binele lor, implict pentru interesul altora.
Da, am dreptul să cred că și cu cel mai mare dezastru economic din ultimele decenii, pesta porcină africană, lucrurile pot sta și altfel, iar acest lucru mă va face să ocolesc cu toată convingerea orice produs din carne de porc venit din import. E dreptul meu să mănânc românește și să caut până găsesc (pentru că se va găsi în continuare, mai puțin, dar vom găsi) carne de porc “Made in Romania”.
