Anul dragonului de foc

Cristian Pîrvulescu

Chiar dacă anul 2024 va fi în horoscopul chinezesc „anul dragonului”, nu la acest fapt divers mă voi referi în continuare, ci la lupta pentru supremaţie şi reorganizare mondială ce va atinge, în anul care tocmai a început, un accent de intensitate aparte. Căci anul care va urma va fi pus în relief de ceea ce se va întâmpla în 2024. Şi, în funcţie de rezultatul alegerilor din 2024, lumea o lua într-o direcţie sau în alta.
Revenind la dragonul de foc din titlu, simbolica dragonului variază de la o cultură şi civilizaţie la alta, putând fi atribut vieţii şi forţei în China sau un monstru înspăimântător care trebuie răpus pentru ca lumea să continue să existe în mitologia celtică şi nordică precum şi în Europa medievală. Protector sau despot, dragonul este întotdeauna protectorul unei comori sau al unui loc sacru. În această logică simbolică dragonul de foc controlează Cerul şi deţine o putere cvasidivină, deci este cheia dominaţiei Lumii. După acest an, unii, dar mai ales Rusia, speră să poată schimba ordinea mondială. Iar prilejurile nu vor lipsi, pentru că vor fi alegeri în 64 de state la care ar putea participa până la patru milioane de alegători.
Cele mai importante alegeri, cele din 5 noiembrie din SUA, sunt deja subiect de prima pagină, deşi încă nu sunt cunoscuţi candidaţii celor două partide. Pentru Rusia realegerea lui Donald Trump ar fi o oportunitate imensă, de aceea războiul din Ucraina va continua, cu oricâte costuri, până după alegerile americane. Vladimir Putin pare să considere aceste costuri acceptabile în măsura în care înfrângerea sa ar putea fi transformată într-o victorie, fie ea cât de mică. În acest an vor fi alegeri în Taiwan pe 13 ianuarie, când va fi ales atât preşedintele, cât şi parlamentul, vor continua cu alegerile indiene, care vor avea loc undeva între aprilie şi mai, apoi cele pentru Parlamentul european, care vor avea loc între 6 şi 9 iunie, cele din Republica Moldova (cele precedente au avut loc pe 1 şi 15 noiembrie 2020) şi vor atinge apogeul cu alegerile americane din 5 noiembrie. Iar alegerile româneşti vor antura această dată, căci mai întâi vor fi alegerile europene din 9 iunie, apoi cele locale şi poate simultan şi cele prezidenţiale, în septembrie şi cele legislative, cel mai probabil în decembrie.
Dacă Taiwanul este important din perspectiva interesului Chinei, iar cele indiene, unde se prefigurează deja o continuitate a iliberalului Narendra Modi sunt interesante din perspectiva numărului de electori, alegerile europene şi cele americane sunt vitale pentru păstrarea tendinţei democratice. Or, democraţia, comoara care trebuie apărată pare, aici şi aiurea, în dificultate.
Dacă în Parlamentul european sistemul electoral proporţional nu va permite schimbarea raportului de forţe, ci doar o reorganizare a tendinţelor, în SUA sistemul electoral creează majorităţi artificiale care pot genera schimbări structurale majore. Deja, după alegerile prezidenţiale din 2000, ca să nu mai vorbim de cele din 2016, diferenţa dintre voturile electorilor şi votul popular a creat condiţiile unei crize de sistem pe care politicienii americani au subestimat-o, dar care a permis, pe fondul populismului debordant, punerea Americii în cea mai dificilă situaţie din ultima sută de ani. Vor reuşi americanii să treacă de acest examen? Greu de estimat acum, puţin înaintea începerii, odată cu caucus-ul din Iowa din 15 ianuaire, a rundei de alegeri interne în cele două partide.
Dacă impactul alegerilor americane va fi relativ limitat asupra alegerilor europene din iunie, nu aceeaşi va fi situaţia cu alegerile româneşti sau moldoveneşti, unde influenţa lor va fi mult mai importantă. Ar fi oportun ca politicienii români şi moldoveni să privească aceste alegeri din perspectiva interesului de stat, nu a celui de partid. Dar vor fi capabili să facă acest lucru?

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro