Am ajuns să vedem guvernanți care plimbă cutia milei ca să umple bugetul

În loc să trăim vremuri tot mai bune, așa după cum ni s-a promis de atâția ani și cam tot de atâtea mandate perindate prin Palatul Victoria, vedem unde am ajuns. Fundul sacului bugetului statului se va atinge în curând, iar mulți dintre noi vom fi contemporani cu asta, din păcate. Vom vedea și vom simți direct în buzunare austeritatea, foamea și îi vom privi, tot din păcate, în ochi pe cei pe care tot noi i-am plătit ca să ne aducă la sapă de lemn. Știm cu toții vorba din bătrâni: ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual. E adevărat, dar nu asta e cel mai trist. Cea mai tristă e resemnarea noastră, crezul că oricum nu se mai poate face nimic, statul și privitul la televizor, simțitul că noi nu mai contăm, faptul că noi acceptăm tot ce ni se dă, tot ce ni se impune, toate taxele și impozitele drite și gândite de ei, de cei ce stau agățați de conducerea statului fără pic de onoare și de demnitate. Ce urmează? Val masiv de taxe noi, măriri de prețuri, scăderi de subvenții și ajutoare de stat. Ah, și ca să ne scoată ochii taie 200000 de posturi din schema aparatului de stat, care sunt doar pe hârtie, deci nu se va face nicio economie concretă cu asta. Și cred că am spus tot. Penibile vor fi reducerile la cele 14 produse de bază pe care statul cică le va ieftini de la 1 august. Alo, guvernul? Aici jos e cetățeanul… voi chiar credeți minciuna asta? Credeți că aceste produse chiar se vor regăsi la raft, timp de trei luni cât ține joaca asta de-a ieftinirile? Să luăm câteva exemple concrete de măriri, că de ieftiniri nu cred că are sens, nu de alta dar vorbim nu de toată gama de produse ci doar de ceea ce au considerat ei că noi am putea pune în farfurie (un anumit tip de pâine și de un anumit gramaj, un iaurt de anumit gramaj și cu un anumit procent de grăsime, o făină de anumit tip etc). Așadar, se va scumpi energia verde. De ce? Nu trebuia să ne punem toți panouri pe case și să producem pentru țară, să devenim prosumatori și salvatorii celor care nu au lumină în case? Se vor scumpi și produsele bio. De ce? Nu trebuia să mâncăm sănătos, să ne alimentăm mai bine și să fim un popor mai rezistent? Se vor scumpi lemnele de foc și vreascurile. I-auzi, când? Acuma când vine iarna? Se vor scumpi manualele școlare. Interesant, nu trebuia să fim o țară educată, nu ăsta era proiectul și prioritatea președintelui? Se va scumpi și biletul la muzee, cărțile, ziarele și revistele. E bine așa, că dacă românul citește prea mult atunci nu mai votează ce trebuie. Trebuie să fim doar mulți și proști, prima parte e mai grea că cică părăsesc țara, în medie pe an, circa 100000 de români. E perfect așa, că cică ei trimit bani în țară, crește bugetul cu banii pentru care muncesc din greu pe alte meleaguri, căci aici acasă nu au unde. Se vor majora și intrările la bâlciuri, grădini publice, expoziții, cinema și activități sportive. Deci nici pâinea nu va fi ieftină, dar nici circul. În alte vremuri distracția mai ținea acest popor animat, acum nici atâta nu ne-a mai rămas. Cam orice este util și de folos societății nu mai este încurajat: alimentația sănătoasă, învățământul, sportul, un sistem medical performant și multe altele. Care este scopul și impactul? Ni s-a spus clar: domnul Ciolacu vrea „un stat mai suplu”. Deci să mai strângem cureaua, zic. Aceasta e prima prioritate. Apoi, tot dânsul a spus că își dorește „o reașezare a climatului concurențial corect într-un stat”. În care stat? Și o reașezare pe ce? Că economia nu mai duduie demult, de abia se mai ține în câteva încheieturi anchilozate. Așadar, care e faza cu plimbatul  cutiei milei prin fața noastră? Tot de la noi vor bani, de la cetățeni și oamenii de afaceri. Dar ceva brumă de economie cunoașteți? Cum veți colecta mai mulți bani la bugetul de stat dacă nu veți mai avea din ce și de la cine să colectați? Bătrânii mor fără medicamente și hrana corespunzătoare, tinerii pleacă pe capete în lumea largă, oriunde, chiar nu mai contează unde merg, oamenii de afaceri și micii antreprenori pun lacătele pe firme și dau oameni afară, numărul șomerilor se îngroașă de la o zi la alta, instituțiile publice organizează greve și proteste într-o veselie pentru că oamenii nu mai stau pe salarii mizere. Uite acesta e tabloul halucinant legat de măsurile produse și induse de guvernanții țării. În România se pare că cu viața e mai complicat jocul și traiul, că după ce mori scapi de tot și nu mai ai niciun stres, nicio problemă, nu mai plătești nimic, nu mai datorezi nimănui nimic. Ideea pe scurt ar fi că tu ca stat, dacă doar faci chetă de bani în rândul mai micilor, din taxe și impozite care mai de care mai aberante, și apoi cheltui toți acești bani aiurea, fără cap și fără studii de impact… atunci să curgă valurile de împrumuturi, până când? Până când s-o putea, până când vom pasa greaua moștenire altora, și tot așa și tot așa. E trist, nu? Contează, te afectează, te deranjează, te impactează ceva? Cum punem frână?