Nu prea înțeleg ideea ”fericiților” care și-au dat girul, prin vot, unor oameni și sunt încântați că au apă la robinet. Apă pe care tot ei au plătit-o, ca să o aibă. Apă ca să se spele, nicidecum parfum. Ce ciudat electorat. Să aduci osanale pentru normalitate? Nu contest nicio clipă ideea că îmi lipsește viziunea, dar nici nu pot aplauda la scenă deschisă, în mileniul III ideea genială dintr-un cântec: ”Două fire două paie mi-am pus gresie în baie”. Observăm în ultima vreme fel de fel de realizări, mai ceva ca în epoca de aur: inaugurări cu fast şi tăieri de panglici la veceuri, pardon toalete; asfaltări de câteva zeci de metri, rondouri de flori în zonele centrale intens circulate; locuri de joacă pentru copii, borduri, ascensorii funcţionale, lucrări de reparaţii la unităţi de învăţământ şi unităţi spitaliceşti. Toate aceste investiţii şi modernizări aşa cum sunt etichetate, sunt realizate din banii omului de rând, din banii contribuabului – din banul văduvei. O văduvă care este căutată din patru în patru ani. Alţii zboară pe lună, au autostrăzi din ’50 şi românii? Şi noi am fi avut, dacă cei care s-au perindat la conducere din ’89 încoace, tot ei, în diverse posturi cheie, nu erau nesătui. Atât de năsătui încât le puşcă burţile şi le plesnesc fălcile riscând să dea în obezitate morbidă. Cum să respecte electoratul când nici pe ei nu-s în stare să se respecte ? De abia dau bună ziua, pentru că funcţiile îi înnobilează. Şi ce le mai place să se afişeze, să iasă-n faţă. Daţi un ochi în jurul vostru şi observaţi aceste lucruri. N-au înţeles nimic din toate cele întâmplate în ultima vreme, din toate tragediile, pentru care sunt răspunzători. N-au nici demnitatea de a renunţa la pălăriile mari, pe care le poartă de ani buni. Mai degrabă trece cămila prin urechile acului decât să plece ei de bună voie, siliţi de bunul simţ. Am ajuns să ne bucurăm de normalitate? De apă, de săpun, de asfalt, de flori, de …Dacă da, atunci e… ”genant”. Ce putem învăţa de la politicieni? Să fim sociabili? Nu! Să fim parolişti? Nu! Să muncim? Da, să muncim până ne sar capacele. Să muncim, pentru ca lor să le crească burţile şi noi să ne strângem curelele!
Am ajuns să ne bucurăm de normalitate?
