Alte fragmente din haos

Daniel Săuca
Citesc și mă întreb când va ajunge noua „pandemie” și la noi: „Antirasismul, dus la extreme. Mari companii precum L`Oréal, Unilever sau PepsiCo, dar și agențiile guvernamentale iau decizii drastice pentru a evita acuzațiile de rasism” (adevarul.ro). Matei Vișniec: „Antirasismul identitar cu accente justiţiare, punitive şi revanşarde proliferează în cele mai democratice ţări din lume care şi-au făcut deja mea culpa pentru ororile comise în trecut şi au adoptat un important arsenal legislativ antirasist. Ca şi coronavirusul, antirasismul identitar este orb, se extinde repede, suscită reacţii mimetice şi stupoare, iar uneori paralizează inteligenţa individuală şi colectivă. Nu există pentru moment nici un antidot sau, ca să mă exprim în termeni medicali, nici un vaccin în faţa antirasismului identitar, după cum nu există nici împotriva noului coronavirus” (dilemaveche.ro).
„Bilanţ îngrijorător: 450 de cazuri înregistrate în ultimele 24 de ore” (adevarul.ro). „O nouă explozie a numărului de cazuri. Ne întoarcem la ce e mai rău?!” (evz.ro). „Explozie a numărului de cazuri: 450 de îmbolnăviri în ultimele 24 de ore. Bilanțul urcă la 22.746” (hotnews.ro). Numai românii sunt de vină? Oare nu au nicio vină cei care au „relaxat” poate prea repede restricțiile?
Cristian Hostiuc: „Nu ştiu de ce guvernul PNL/Orban este criticat pentru faptul că în programul de relansare economică prezentat miercuri a copiat măsuri din programul Dragnea/PSD. Pentru că şi Dragnea a copiat din Cioloş, care a copiat din Ponta, care a copiat din Boc, care a copiat din Tăriceanu etc., până ajungem la PCR/Ceauşescu” (zf.ro). De acord și cu constatarea analistului deja menționat: „Este bine că partidele se bat în programe economice, dar problema este că nu are cine să le implementeze, întrucât eşalonul doi, trei, şapte, opt este acelaşi, indiferent de guvernare”.
O posibilă temă de meditație ne propune și Călin Hentea: „Multe sunt patimile legate de Basarabia, care alimentează tot felul de speculații, raționamente, scenarii și prejudecăți. Dacă am fi pierdut în 1940 Basarabia cu sânge vărsat pe câmpul de luptă, poate că alta ar fi fost politica dusă de conducătorii români postbelici, comuniști sau nu, față de această provincie și față de Rusia. Dacă nu ne-am fi grăbit să recunoaștem primii independența Republicii Moldova, proclamată la 27 august 1991, poate că altul ar fi fost traseul relațiilor politice între București și Chișinău, tot așa cum poate că s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost semnat Tratatul de bază dintre cele două țări, parafat la 28 aprilie 2000 (atunci când România trebuia să demonstreze condiții de bună vecinătate pentru admiterea în NATO)” (historia.ro). Vom prinde unirea, din nou, a României cu Republica Moldova?….