Alegerile nimănui

Ca şi cum nu ar fi suficiente instituţii care să se ocupe de agricultura şi agricultorii României, în această perioadă se fac demersurile necesare înfiinţării unei noi structuri. Aşa că, pe lângă direcţiile agricole, agenţiile de plăţi, oficiile de plăţi şi dezvoltare rurală şi câte alte asemenea or mai fi, îşi vor face apariţia noi camerele agricole. Adică aceeaşi Mărie, cu altă pălărie, pentru că vechile camere agricole, finanţate oarecând de Ministerul Agriculturii, se vor evapora, locul lor urmând să fie luat de nişte camere agricole care trebuie să se autofinanţeze.
În condiţiile în care supravieţuirea lor depinde de puterea financiară şi de dărnicia producătorilor agricoli, este greu de crezut că noile structuri vor avea un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte susţinerea intereselor fermierilor. Cel puţin în Sălaj, orgoliile agricultorilor i-au determinat să se împartă în zeci de asociaţii. O mână de fermieri, cu preocupări şi probleme comune, nu au reuşit să-şi dea mâna în trei-patru asociaţii mari, reprezentative şi, implicit, mai puternice. De ce ar putea acum, când li se cere să-şi desemneze mandatari care să le reprezinte interesele?
Iar dacă luăm în calcul faptul că pentru organizarea alegerilor pentru comitetul de conducere al camerelor agricole nu este stipulată nicăieri sursa de finanţare, lucrurile devin şi mai complicate. Dar, e lege, nu tocmeală, motiv pentru care fiecare judeţ va avea o astfel de instituţie, autorităţilor locale urmând să descurce iţele problemei.
La noi, în Sălaj, oficialii estimează că vorbim despre vreo 22.000 de electori, în mare parte fermieri mici, care exploatează suprafeţe mărunte de teren, pentru consumul propriu. Câtora le pasă de aceste alegeri? Câţi dintre ai au habar despre rolul viitoarei Camere Agricole ori despre necesitatea înfiinţării noii instituţii? Răspunsul îl vom afla peste doar o lună şi jumătate.
Experienţele judeţelor în care au fost organizate deja alegeri pentru camerele agricole anticipează răspunsul la întrebările de mai sus. Ba chiar demonstrează, că demersul autorităţilor are picioare scurte. În Timiş, de exemplu, un judeţ cu o agricultură mult mai dezvoltată decât cea din Sălaj, doar un sfert dintre fermieri s-au prezentat la urne pentru a-şi alege reprezentanţii. În Suceava, alt fiasco: prezenţă de doar 15 la sută dintre cei cu drept de vot.