Daniel Săuca
De parcă societatea românească nu suferea de destule forme de schizofrenie, a apărut încă una: „Ice Bucket Challenge”. Tot felul de vedete și vedetuțe, politicieni și politruci, după un model americănesc, își toarnă găleți cu apă și gheață (sau apă rece?) în cap, pentru a lupta, cică, împotriva unei boli „cerebrale” și a provoca totodată pe alții să facă același lucru. Poate, la alții, campania e chiar pe bune, cu tot cu importanta componentă de marketing. La noi, e numai campanie electorală ori media, un nou prilej teoretic pentru a strânge voturi, rating sau like-uri de la fraieri sau de la cei care lăcrimează instantaneu uitându-se la tv-uri. Și fain prilej de meditație despre „noul sincronism” românesc, măreț global și penibil postmioritic. Preluăm aproape orice de la alții (din păcate, mai ales prostiile), fără aproape niciun discernământ. Iar despre respectarea regulilor impuse de alții ori despre „înregimentarea” noastră în tot felul de organizații, mai mult sau mai puțin globale (iste), oricâte exclamații aș reda în pagina de față, tot pe degeaba.
La noi, mai nimeni nu luptă serios împotriva bolilor societății și a paranoicilor de tot felul, de la vlădică până la opincă. Critica aplicată, de bun simț, nu mai e băgată în seamă (nu o iau în serios nici politicienii, nici publicul), în timp ce mai toate gesturile publice au un vulgar damf electoral ori de showbizz penibil. Am putea spune: Ais bachetu ei de politică! Dar nu are rost. Nu numai politicienii noștri sunt de vină pentru minunata stare în care ne aflăm. Toți avem o părticică din imensa vină colectivă neasumată niciodată de nimeni. Așa că, probabil, un gest „național”, acela ca toți românii cu drept de vot să-și toarne o găleată cu apă rece în cap în fiecare miercuri la ora 12 până la alegerile prezidențiale, de pildă, ar reprezenta un mic pas pentru umanitate, pardon pentru deșteptarea clasei politice, a intelectualilor, elitelor, a celor care încă mai cred că România nu a ajuns doar un „poligon” pentru diversele experimente globale (iste). Și o țară fără țară, formată din români fără țară. O țară fără direcție și fără noimă…
