A venit Moș Nicolae!

Sunt sigură că pentru mine și pentru mulți alții de vârsta mea, Moș Nicolae a fost și va rămâne una dintre cele mai frumoase sărbători ale copilăriei pe care o așteptam cu nerăbdare. La noi a venit de fiecare dată și continuă să vină an de an. Ceva aduce, sigur. Gestul lui mă mișcă și mă face mă simt minunat. Pentru mine gestul este cel mai important, chiar dacă îmi lasă în ghete doar o bomboană. Nu m-a uitat! De fiecare dată în dimineța zilei de 6 decembrie eram matinală și am rămas la fel. Atunci pentru a vedea ce mi-a adus Moș Nicolae, iar acum pentru a citi pe chipul copilului meu bucuria cadoului primit. Eu nu eram pretențioasă deloc și cred că am rămas la fel. Mă bucuram de câteva portocale, care în vremurile acelea erau „rara avis”. Mai țin minte și nuielușele. Pe vremea când îl așteptam cu sufletul la gură pe Moș Nicoale, în ziua de 6 decembrie – cea care dă startul la cadouri, copiii care au fost cuminți tot anul primeau nuci, covrigi, dulciuri și fructe în ghetuțe, în timp ce aceia care nu au fost cuminți primeau de la Moș Nicolae o nuielușă. Acum lucrurile s-au schimbat. Copiii se așteaptă să găsească în ghetuțe cele mai „cool” device-uri ale momentului. Desigur, nu toți, dar majoritatea. Unii parcă nu mai știu să se bucure și nici să aprecieze efortul moșului de ajunge și de a pune un dar în ghetele lor. Darurile pentru unii au devenit lucruri firești, la ordinea zilei. Copiii din vremea copilăriei mele nu știau să măsoare afecțiunea în funcție de cantitatea sau calitatea cadoului primit de la Moș Nicolae. Faptul că moșul a ajuns la ei era cel mai important lucru.