A murit? Stai să-l filmez!

Cred că și sălăjeanul a făcut o obsesie pentru suferință, moarte, chin. Îi place să-l privească pe cel căzut în stradă, îl privește minute-n șir, se uită în ochii lui, uneori îi dau lacrimile și crede că „Amin” va rezolva problema și va face să nu se mai întâmple niciodată. Am fost martorul unei tamponări, așa a fost să fie. Lumea s-a adunat de zici că se dădeau gratis tichete de vacanță pe litoral, s-a stat cu telefonul în mână, s-a filmat, s-a fotografiat, au fost inundate rețelele de socializare cu ditamai tamponarea, oamenii șușoteau, își sunau prietenii, au venit și mai mulți la amărâtul ăla de accident de s-au speriat șoferii mașinilor, s-au enervat și polițiștii. Oamenii stăteau gură-cască și priveau la nesfârșit cele două mașini lovite. În Brădet, am trecut pe lângă un tip care leșinase, iar ambulanțierii îi acordau primul ajutor. Dumnezeule, se făcuse cerc de oameni în jurul celui căzut. Idioții și-au scos telefoanele, filmau, fotografiau, unei bătrâne îi curgeau lacrimile și își făcea cruci cu nemiluita. Dumnezeule, ce e cu noi, am făcut, văd eu, o pasiune pentru morți, măicuțe, pentru suferință? Am ajuns să ne hrănim cu negru, oamenii simt nevoia să anunțe pe facebook că le-a murit mama, tata, soacra, verișorul, curg mesajele pe facebook de zici că întreaga lume e în doliu. A ars o mașină într-un cartier zălăuan. Pompierii nu au trebuit să lupte doar cu flăcările, ci și cu nesimțirea oamenilor adunați să vadă cum devine scrum un automobil. E un fel de obsesie pentru astfel de evenimente, ne place sângele, dar nu ne mai ajunge doar să-l vedem, trebuie să-l pipăim, să-l mirosim. Cred că acest Facebook ne-a tâmpit pe toți, chiar și pe mine. Știrile cu moarte, morți, măicuțe sunt preferate, căutate, distribuite, au ajuns hrană pentru prostia omului. Numai că necazul e perfect doar dacă e și filmat, fotografiat, iar apoi urcat pe rețele de socializare, să vadă lumea că ăla s-a aruncat în cap. E trist și e morbid.