365 de umbre ale administrației zălăuane

După ce am lăudat, pe bună dreptate, unele dintre realizările administraţiei municipiului Zalău, la un an de la instalare, multe sau puţine, este firesc să vorbim puţin şi despre lucrurile mai puţin plăcute întâmplate în primele 365 de zile de mandat al administraţiei PSD din fruntea municipiului. Sunt lucruri care se văd, oricât le-ai ascunde în spatele unor realizări concrete, şi chiar dacă nu putem acuza Primăria de indolenţă sau rea-intenţie, ele nu au fost încă făcute sau au fost executate prost. Câteva dintre ele fac parte din peisajul urbanistic pe care îl avem în faţa ochilor zi de zi şi care ne chinuie existenţa pe mai departe.

Gardul de protecţie vopsit „în câmp electrostatic”, gard care l-a înlocuit pe cel vechi, rupt şi spart, nu arată chiar atât de bine cum ne-am fi aşteptat şi nici nu pare să dea dovadă de o rezistenţă matusalemică în timp. Platoul de marmură arată ca platoul bunicii, după ce a fost spart şi lipit bucată cu bucată cu aracet. Plombele de pe străzi sunt cam bădărane, dese şi făcute nu tocmai profesionist, pentru că, ale naibii, sar după câteva luni şi se duc cât colo, lăsând loc eternelor gropi din carosabil, gropi cu care zălăuanii s-au obişnuit de decenii. Una din marile pierderi este cea care priveşte cea mai mare arteră din municipiu, bulevardul Mihai Viteazul.

În continuare, cele două străduţe, cea din fața Prefecturii și cea din fața Primăriei sunt blocate de barierele nesimțirii. Dacă îndrăznești să întrebi ceva, toți șefii și șefuleții județului și municipiului dau ochii peste cap, te iau la mișto și îți oferă un răspuns în doi peri. Să te miști pe jos până în parcare e greu, personalitate fiind, astfel încât să redai zălăuanilor două străzi care, deşi sunt mici, reprezintă două motive puternice pentru care traficul în zonă este un infern în fiecare zi. Niciun răspuns, deşi am scris deja trei articole pe această temă: nu ne bagă nimeni în seamă, iar zălăuanii sunt luaţi în continuare de proşti. 

Promisiunile PSD trâmbiţau vreo 20 de milioane de Euro, bani europeni, fireşte, ce urmau să vină exclusiv în scopul reabilitării şi asfaltării de la a la z a bulevardului nostru unicat. Zis şi… pierdut, pentru că ăia de fac ghidurile-ghiduşe au spus ei că ceva, cumva, nu se pupă şi că nu putem primi aceşti bani. Astfel, ne vom alege cu o asfaltare parţială, pe banii din bugetul local, pe o porţiune de la ieşirea din oraş, către Gară. O suferinţă şi totodată o pată neagră pe municipiu este Stadionul Municipal. Cred ca suntem unici în ţară şi putem câştiga fără să avem concurenţă, titlul de municipiul cu cel mai urât şi vechi stadion.  Cu vestiare insalubre,  în care s-a aplicat un strat de var şi cu perspectiva unor lucrări la gardul din jurul lui şi pe la una din tribune, stadionul va fi în final cârpit şi fardat, însă el va fi la fel de hidos ca şi până acum.

Cinematograful va fi gata de Paşte. Paştele Cailor. Atunci când cinematografia clasică (ca mijloc de divertisment urban) va fi precum casetele audio astăzi. Ne-au zăpăcit şi ne-au întors îngâmfaţii ăia de la Bucureşti de vreo 16 ori în doi ani, pe toate părţile şi tot nu-s lămuriţi pe deplin că noi chiar ne dorim acest cinematograf. Multe străzi din municipiu nu au curent electric, dejecţiile se scurg râuri-râuleţe pe lângă casele a sute de familii şi îşi croiesc drum prin grădini, pământuri, şanţuri. Şoseaua de centură, deşi nu o putem pune exclusiv în cârca municipalităţii, este, pe mai departe, un vis de neatins. Salubrizarea în municipiu a înregistrat cel mai mare eşec din ultimii ani, prin faptul că firma care a preluat contractul cu gunoaiele zălăuanilor, deși bine intenționată și harnică, atît cît poate, s-a dovedit a fi depăşită de evenimente, respectiv de multitudinea de treburi ce trebuie făcute pe acest segment, în municipiu. Primarul Ciunt a recunoscut acest eşec, a amendat societatea Brantner de câteva ori dar, vorba aceea, contractul e contract şi Primăria, deşi vă vine greu să credeţi, nu prea poate mişca vreun deget pentru că activitatea şi tot ce ţine de acest contract a fost delegat către o nebuloasă situată în galaxia vecină, pe numele ei adevărat Asociaţia Ecodes, un măr al discordiei aruncat din grădina Consiliului Judeţean către Primărie şi invers până s-a făcut terci.

Sigur că zălăuanii au avut şi au în continuare răbdare, sigur că e uşor să-i  judeci pe brantenri la doar două luni de când au dat iama în tomberoane. Orice început e greu, acceptăm și înțelegem. O vreme. Dar parcă e bine, totuşi să probezi o pălărie înainte de a o cumpăra, pentru că altfel e posibil să iei ţeapă. Blestemele celor de la AVE, izgoniţi de noile vremuri, volumul mare de gunoi şi alte neajunsuri de ordin organizatoric şi logistic, au făcut ca activitatea în municipiu pe acest segment să debuteze cu stângul. Problema e că nici pe mai departe nu se întrevăd mari schimbări deci este foarte posibil să avem de-a face, pur şi simplu, cu două picioare stângi pe acest segment.

Despre celelalte dezamăgiri legate de lucrările de asfaltări, de reamenajări, de investiții – ce s-a promis și ce s-a realizat, asta puteți concluziona singuri.

Cu toate acestea, având în vedere că noua administraţie are abia un an împlinit din cei patru cât totalizează mandatul (poate că nu va fi singurul, cine ştie…) acordăm, în final, o notă de trecere, mai mult ca un imbold, ca o încurajare pentru cei care trebuie să ne demonstreze că ştiu să ne administreze puţinii bani pe care îi avem, că greşind au ocazia să înveţe din greşeli şi că niciodată, în nicio împrejurare, cetăţenii unei localităţi nu trebuie fraieriţi, sfidaţi, desconsideraţi. Pentru că în final faptele vorbesc, iar rezultatele demonstrează ceea ce e de demonstrat.