2013

An ciudat. Cum au fost şi ceilalţi. Şi cum vor fi şi alţii. Ciudat, spus aşa, molcom, în intenţia de a nu tulbura, metaforic, apele sfinţite de Bobotează. Ca să fiu direct, aşa cum am scris de nenumărate ori la această rubrică, nu mă aştept la mai nimic bun din partea guvernanţilor. Fie ei şi de la USL. Începutul de an, cu povestea jenantă a majorărilor de taxe şi impozite locale, confirmă măcar o părticică din ce am scris. Apoi, marile teme ale acestui an – printre care modificarea Constituţiei şi regionalizarea – sunt aproape convins că se vor materializa în poziţie de drepţi, fără a exista dezbateri serioase, aplicate. Ţin minte câte discuţii aiurea s-au purtat pe tema „vechii” regionalizări, cea cu desfiinţarea judeţelor, şi până la urmă minunea nu a avut loc exclusiv din cauze politice, şi nu pentru că îi păsa cuiva cu adevărat de soarta românilor sau ungurilor ori de părerile exprimate în spaţiul public. Şi în acest an – dacă va avea loc – regionalizarea va depinde de decizia politică, concret de majoritatea USL. Şi de ceilalţi parlamentari care vor asigura succesul operaţiunii. Sunt, iarăşi, aproape convins, sper să mă înşel, desigur, că referendumul pentru validarea noii Constituţii şi, implicit, a regionalizării, nu va depinde de celebrul „cvorum”. Din păcate, nici restructurarea instituţiilor publice – inevitabilă şi necesară din numeroase perspective – nu va avea loc ţinându-se cont şi de opiniilor celor care muncesc în domeniile respective, totul, aproape totul – pentru a nu generaliza excesiv – urmând să fie legat de decizia politică. Şi cu cât sunt mai puţini cei care iau deciziile, cu atât mai bine pentru ei. Lipsa dialogului social, lipsa dialogului cu societatea civilă, în general, va continua să provoace întărirea, peste limite admise de o societate democratică a bunului simţ, a factorului politic. Sunt aproape convins că 2013, chiar dacă nu este un an electoral, va fi marcat aproape exclusiv de decizii politice majore, cu evidente tente electorale. Şi pentru că, firesc, îşi doresc să guverneze cât mai mult, cu lecţiile făcute însă după eşecurile din anii trecuţi. Şi tocmai lipsa dialogului esenţial cu cetăţenii, cu electoratul, cum vreţi, le va asigura, din păcate, succesul. Şi asta – oricât voi deveni/rămâne antipatic – pentru că nu le pasă. Fie ca aceste rânduri să nu se împlinească niciodată. La Mulţi Ani!

Daniel Sauca