Turiştii pot gusta din secretele şampaniei de Şimleu

Şampania de Şimleu, o marcă fără concurenţă în partea centrală şi estică a Europei, face cunoscut, de zeci de ani, numele Sălajului în toată lumea. Dacă până mai ieri, licoarea se dezvăluia doar pe masa consumatorului, acum detaliile de producere nu mai reprezintă un secret. Faimoasa băutură poate fi degustată şi în crama din fabrică şi, mai mult, oricine poate afla din tainele realizării şi păstrării vinului spumant, pătrunzând în labirintul subteran al pivniţelor pline cu sticle.
Producătorul de şampanie din urbea de la poalele Măgurii, SC Spumante Silvania SA Şimleu Silvaniei, este de multă vreme un brand al Sălajului. Unicitatea produselor realizate aici este dată, aşa cum sublinia directorul unităţii, Florin Breje, de modalitatea de pregătire a acestei băuturi. „Maniera în care pregătim vinurile pentru şampanizare şi faptul că nu folosim aditivi şi substanţe chimice ne disting de alţi producători şi reprezintă motivul principal pentru care nu avem concurenţă în zona centrală şi estică a Europei. Şampania de Şimleu este singurul vin spumant produs în ţară după metoda champenoise, cu dublă fermentare în aceeaşi sticlă”, a arătat Florin Breje.

Şampania nu s-a născut întâmplător la Şimleu
Vinul spumant se produce aici din anul 1974, într-o locaţie folosită în urmă cu 150 de ani de evrei. Anul 1820 de fost momentul în care un grup renumit de pietrari din Italia a construit pivniţe pentru evreii din Şimleu Slivaniei şi din împrejurimi, mari deţinători de suprafeţe acoperite cu viţă de vie. Ei produceau şi comercializau vinul, după tradiţiile lor, iar incintele, care erau situate în zona porţii actualei firme, aveau destinaţie depozitarea recipientelor cu vin. În anul 1960, pivniţele au fost naţionalizate de stat, iar din 1970 s-a construit partea semnificativă a galeriilor subterane.
Florin Breje a susţinut că nu întâmplător fabrica de şampanie s-a realizat în această zonă: „Există o veche tradiţie, în tot acest areal al oraşului Şimleu Silvaniei, pentru cultura viţei de vie şi pentru vinificaţie. Vinurile care se obţin în zonă au dobândit de la natură particularităţi care le fac foarte potrivite pentru obţinerea şampaniei după metoda champenoise. Vinurile au o aciditate relativ mai ridicată şi acest lucru face ca şi după trei ani, cât durează fluxul de şampaneizare, băutura să aibă prospeţimea necesară. În plus, ar fi de menţionat că dispunem de condiţii naturale de procesare, mai precis, la această dată unitatea are 3,5-4 kilometri de pivniţe la 80-100 de metri sub stâncă, unde umiditatea şi temperatura sunt constante. Fie că este vară, sau iarnă, în galerii temperatura aerului se menţine la 12 grade Celsius”.

Însemnatul şi întorsul sticlelor nu mai este o taină
Nimic din exteriorul fabricii nu trădează ineditul care-l aşteaptă pe vizitator. După ce acesta pătrunde în secţiile care practic au însemnătate în ultimele faze de producere, vizitatorul ajunge să deschidă uşile mari spre galeriile, care despart mii de sticle, frumos aşezate, înclinate, pe rastele, de lumea exterioară. Ideal este pentru cel care vine în toiul verii să îmbrace încă o haină pentru că diferenţa de temperatură este considerabilă, 10-20 de grade Celsius. Culoarele subterane sunt mari, lungi şi pline cu şampanie, în stadii de procesare. Ghidul, care de regulă este chiar directorul unităţii, explică de ce sticlele stau înclinate, cum trebuie acestea răsucite, cum sunt ele însemnate cu creta, cât timp stau pe rastel, ce se întâmplă cu drojdiile. De doi ani, grupuri de turişti din ţară şi străinătate şi-au manifestat interesul pentru acest obiectiv. Oricine şi de oriunde, ne asigură reprezentantul SC Spumante Silvania SA, poate face un circuit prin fabrică şi poate afla din secretele producerii savuroasei băuturi, dar şi poate degusta produsul, atât în timpul programului (în zilele lucrătoare în intervalul orar 8-15), cât şi în weekend (dacă vizita este anunţată). Până acum, au venit zeci de grupuri de turişti din România, dar şi din Germania, Franţa, Japonia, Olanda, formate din tineri, şcolari, pensionari, oameni de afaceri, personalităţi ale vieţii politice sau culturale, care s-au arătat impresionaţi de prezentările referitoare la fluxul tehnologic. Dintre vizitatori, nu puţini au fost aceia care s-au arătat interesaţi de o posibilă colaborare, având în vedere metoda de pregătire şi faptul că nu se folosesc aditivi şi substanţe chimice.

Procesul de fabricaţie, o lungă odisee
Şampania, explică directorul Florin Breje, se face prin a doua metodă de fermentare a vinului în butelie. Toamna, se obţine din must, după prima fermentare, vinul tânăr, care este pregătit până primăvara pentru şampaneizare. De la prima fermentare, în intervalul a trei-patru luni de pregătire, se fac câteva intervenţii asupra vinului, cum ar fi deproteinizarea şi limpezirea lui (cu ajutorul bentonitei, o argilă care ajută la limpezirea băuturii) şi refrigerarea lui. Acest lucru este posibil prin păstrarea vinului timp de două săptămâni la minus 4 sau minus 5 grade Celsiu, în vederea realizării unui echilibru între constituenţii vinului (sărurile acidului tartric). Ulterior, după caz, se face deferizarea vinului (pentru a preveni oxidarea lui). După ce vinul s-a pregătit pentru refermentare în butelie, se folosesc drojdii speciale, care datorită temperaturii de 12 grade Celsius din galerii dau durată celei de-a doua fermentări (până la un an). La 5 sau 6 luni, sticlele se agită, până se desprinde drojdia, cu scopul de a impulsiona fermentaţia, ocazie cu care fiecare butelie se înseamnă cu creta şi se stivuieşte în poziţia în care s-a aflat la prima fermentare. Urmează apoi, perioada de maturat şi învechit pe drojdie, care durează doi sau trei ani.

Migală şi îndemânare
Toate transformările care au loc în această perioadă, explică Florin Breje, au un aport însemnat asupra calităţii şampaniei (prin apariţia gliceroului ca produs secundar de fermentaţie şi apariţia aromelor post fermentaţie). Din acest moment, se purcede la faza de remuaj (de limpezire), când drojdia din butelie trebuie să ajungă în dopul de plastic (gol în interior). Sticlele se aşează pe pupitre de lemn, speciale, stau timp de două săptămâni înclinate la 45 de grade, apoi se înclină din nou şi se rotesc pentru a favoriza coborârea drojdiei în dop, operaţiune ce necesită multă îndemânare şi migală. După ce s-a limpezit perfect lichidul, urmează faza de degorjare, când se înlătura drojdia din butelie şi se aplică dopul de plută. Apoi, sticlele sunt stivuite, etichetate şi ambalate, şi transportate în depozitul de produse finite pentru a fi expediate la clienţi.

Şampania de Şimleu cucereşte piaţa externă
Atragerea de turişti în unitate, este, alături de producerea şi comercializarea şampaniei, o preocupare constantă a conducerii societăţii. Florin Breje a arătat că, în acest sens, se vor face investiţii pentru reamenajarea unui magazin modern de prezentare, pentru schimbarea locaţiei birourilor şi realizarea unei crame. În prezent vizitatorii sunt poftiţi la degustat în sala modernă din subteran. Chiar dacă acum se lucrează doar la 40 la sută din capacitatea de producţie, la Şimleu se fac planuri mari. Se preconizează că fabrica va fi extinsă şi va creşte capacitatea de producţie, dat fiind contractele de export care urmează să fie semnate. În ţară, va fi mărită aria de vânzare, iar produsele vor fi achiziţionate din mai multe locaţii şi de la mai mulţi distribuitori. „Şampania de Şimleu, cu toate sortimentele produse aici, sec, demisec, dulce, brut-natur, atrage tot mai mulţi clienţi, fiind singurul vin spumant din România, produs după metoda champenoise prin cea de-a doua fermentare în butelii. Având semnale pozitive de la partenerii noştri, am demarat pregătirea lotului pentru export, mizând pe naturaleţea şi tradiţionalitatea acestui produs, devenit brand al Sălajului”, a susţinut directorul SC Spumante Silvania SA. Renumitul producător este foarte bine cotat între unităţile de profil, dovadă fiind obţinerea, de-a lungul vremii, în mod constant, a unui număr mare de premii şi distincţii.