Siguranța alimentară a unui popor este o problemă prioritară pentru orice guvern, iar asigurarea acesteia se înscrie sau ar trebui să se înscrie, întotdeauna, pe prima pagină a unui program de guvernare. Având la graniță un război, iar în Orientul Mijlociu a izbucnit un nou conflict, cu riscul de a se extinde, în luna aprilie a acestui an a apărut Legea 105 care obligă operatorii economici să raporteze stocurile de produse agricole și alimentare. Sigur, motivarea apariției acestei legi este mai largă, dar nu pot să nu o leg de evenimentele nefaste amintite mai sus, mai ales că și normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG 880, menționează acest lucru, cum și este normal, de altfel:
,,Art. 5. – Pe baza datelor statistice de evidenţă a stocurilor de produse agricole şi alimentare centralizate, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale elaborează măsuri de sprijin în vederea:
a) creşterii producţiei interne de produse agroalimentare;
b) stimulării producţiei interne de produse procesate similare celor din import;
c) întocmirii planului de mobilizare pe timp de pace şi război;
d) creşterii volumului de produse procesate cu valoare adăugată ridicată destinate exportului;
e) creşterii ofertei de noi produse agroalimentare româneşti destinate exportului.”
Obligația raportării acestor stocuri revine:
,,Art. 1. -(1)Prezenta lege stabileşte modalitatea de raportare a stocurilor la produsele agricole şi alimentare de către producătorii agricoli, depozitarii, procesatorii la nivel naţional şi comercianţii, denumiţi în continuare operatori economici din sectorul agroalimentar.”
Totuși, prezenta lege NU se aplică comercianților care dețin structuri de vânzare de până la la 400 mp inclusiv, fără să se ia în considerare depozitele, birourile, anexele. Nu se aplică nici pentru comercianții ambulanți, pentru cei care desfășoară activități de alimentație publică sau care desfășoară activități de comercializare în zone publice.
Această lege este foarte importantă, deși poate fi privită ca încă o obligație birocratică, deoarece este vorba, la urma urmei, de existența fizică a populației. Produsele pentru care se face raportarea, fără a detalia, o face HG 880, sunt:
a) legume – fructe;
b) cereale şi produse pe bază de cereale;
c) seminţe de oleaginoase şi produse pe bază de oleaginoase;
d) leguminoase furajere;
e) seminţe certificate: cereale, orez, oleaginoase şi proteaginoase;
f) carne şi produse din carne, conserve din carne şi mixte;
g) lapte şi produse din lapte;
h) produse de morărit şi panificaţie;
i) produse prelucrate, procesate, conservate din legume – fructe;
j) grăsimi şi uleiuri;
k) apă, inclusiv apă minerală naturală, apă de izvor şi toate celelalte ape îmbuteliate sau ambalate;
l) orez;
m) plante aromatice, sare şi condimente;
n) ceaiuri;
o) zahăr;
p) miere;
q) drojdie.
Raportările se vor face online printr-un sistem informatic, SERSPAR, și vor începe din luna noiembrie 2023 pentru luna octombrie, perioada fiind 1-15 a lunii următoare pentru luna precedentă.
Privind și dintr-un alt context, având în vedere și importanța strategică a acestui sector, poate că măsurile din pachetul fiscal asumat în parlament, respectiv eliminarea facilităților fiscale pentru sectorul agroalimentar, nu sunt tocmai oportune. Cel puțin, nu acum!
Alexandru Tamba
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro
[…] Siguranța alimentară a unui popor este o problemă prioritară pentru orice guvern, iar asigurarea acesteia se înscrie sau ar trebui să se înscrie, întotdeauna, pe prima pagină a unui program de guvernare. Având la graniță un război, iar în Orientul Mijlociu a izbucnit un nou conflict, cu riscul de a se extinde, în luna aprilie a acestui an a apărut Legea 105 care obligă operatorii economici să raporteze stocurile de produse agricole și alimentare. Sigur, motivarea apariției acestei legi este mai largă, dar nu pot să nu o leg de… Citeste mai mult […]