Pălinca de Sălaj este, cu siguranţă, un brand al judeţului, „miraculoasa băutură aurie” fiind cunoscută şi apreciată în toate colţurile ţării.
Atestată documentar încă din secolul XVI, pălinca produsă tradiţional în gospodăriile ţăranilor din Sălaj nu s-a putut vinde legal în ultima perioadă, ca urmare a lipsei unui antrepozit fiscal, cerut de legislaţia în domeniul băuturilor alcoolice.
”Dacă suntem în Sălaj, e clar că din nicio casă nu lipseşte pălinca, dar şi asta cu specificităţi locale. Ţăranul român, în Sălaj, clar face pălincă de prune, dar sunt sate în care se face pălincă de mere excepţională, pălincă de pere — culese şi alese pe soiuri. În satele în care sunt familii mai multe de maghiari se face pălincă de gutui. În satele mai „necăjite”, din zona pădurilor, se face din coarne. Unii ţărani fac din pere pădureţe, care iar e o pălincă extraordinar de aromată şi cu un parfum deosebit. În foarte puţine cazuri am întâlnit pălinca de dude. În satele slovace se face în special pălincă de cireşe amare sălbatice. Sunt ani cu producţie mai mare sau mai mică, în funcţie de climă, şi de asta e o pălincă foarte scumpă, dar după mine e cea mai bună pălincă pe care am băut-o pe teritoriul României. Tot ei fac secărica, ce are un procedeu simplu de fabricaţie, dar totuşi cu mici secrete. Secara se opăreşte, se pune în casă, sub pat, la dospit, la fermentat. Apoi se face distilare în cazane, cu grijă să nu se prindă, să nu se afume. De la sat la sat reţeta de pălincă diferă în funcţie de priceperea brenerilor, de apa folosită la „tomnitul” pălincii, la prepararea finală, de calitatea cuprului din cazane”, afirmă Mircea Groza, un renumit bucătar şi colecţionar de reţete din judeţ.
Deşi în judeţ există o Asociaţie Patronală a Producătorilor de Pălincă Naturală, ce reuneşte principalii producători de pălincă tradiţională, până în prezent nu s-a reuşit punerea la punct a unui antrepozit fiscal, ajungându-se la situaţia ciudată în care o băutură ce este un brand al judeţului, apreciată şi cerută în întreaga ţară, să nu poate fi comercializată legal.
Cel care ”a luat taurul de coarne” este Vasile Aciu din Zalău, şi el membru al Asociaţiei. Văzând că producătorii de pălincă nu se pot înţelege privind constituirea în comun a antrepozitului fiscal, acesta a făcut propriile demersuri şi, după aproape doi ani de eforturi şi o sumă importantă de bani pusă la bătaie, este astăzi foarte aproape de a-şi vedea visul îndeplinit. ”Am început totul în urmă cu aproape doi ani. Am luat-o de la zero cu constituirea antrepozitului fiscal. Am investit până acum aproape două miliarde de lei vechi. Am construit locaţia unde se realizează pălinca, am obţinut toate autorizaţiile şi acum mai aştept acordul celor de la Vamă şi de la Finanţe pentru a putea comercializa în mod legal pălinca. Voi vinde Pălincă de Zalău, produsă în pălincia pe care o am la Bocşiţa. Chiar dacă locaţia este una modernă, procedeul de fabricaţie rămâne cel tradiţional, cu recipiente de cupru”, afirmă Vasile Aciu.
Preţul de vânzare a băuturii ”Aciu-Pălincă de Zalău” va fi de aproximativ 100 de lei, potrivit întreprinzătorului din Zalău. ”Calitatea pălincii este una deosebită. Aşa cum spune şi eticheta, pălinca este din prune alese, învechită în butoaie din lemn de stejar, de unde provine aroma ei şi culoarea aurie. Este o băutură pe care o producem cu o tărie de 50 de grade, pentru a se putea bea. Pălinca va avea un preţ de comercializare de circa 100 de lei şi va fi ambalată într-o sticlă deosebită, importată din Italia, pusă la rândul ei într-un ambalaj de carton”, precizează Vasile Aciu.
Distileria acestuia este una de capacitate mică — maxim 2.000 de litru anual, suficientă însă pentru ambiţiile actuale ale întreprinzătorului. Pentru viitor Vasile Aciu se gândeşte la diversificarea gamei, cu pălincă realizată şi din alte fructe, precum gutuile sau perele.
De asemenea, el va face demersuri pentru atestarea pălincii ca produs tradiţional în ţară şi ca produs de origine controlată la nivel european. ”Toate însă la timpul lor”, conchide sursa citată.
Alexandru Moldovan
