ANPC a iniţiat 10 procese colective împotriva băncilor. Stadiul acestora este ceea ce noi numim ”regularizare administrativă”, adică există dosar, dar nu există termen
Ce înseamnă intervenţia?
Adică putem interveni în procesele ANPC prin cerere de intervenţie accesorie.
Intervenţia accesorie
Cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.
Intervenţia accesorie (i. a.) poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.
Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege intervenţie accesorie, cerere incidentală prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Prin intermediul i.a. terţul nu promovează în justiţie o pretenţie proprie, distinctă de aceea a părţii în favoarea căreia a intervenit. I.a. este admisibilă în orice materie, întrucât nicio dispoziţie legală nu limitează o atare posibilitate; cu toate acestea, i.a. este, de regulă, inadmisibilă în litigiile privitoare la starea şi capacitatea persoanelor. I.a. se face cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiţiei; întrucât nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel şi recurs. I.a. se soluţionează în două faze:
a) admiterea în principiu;
b) judecarea cererii. După încuviinţarea în principiu, cererea de i.a. urmează să fie comunicată părţilor; împotriva i.a. partea interesată poate formula întâmpinare; cererea reconvenţională este însă inadmisibilă împotriva i.a., de vreme ce aceasta din urmă nu constituie o veritabilă acţiune, i.a. se judecă odată cu cererea principală; instanţa nu poate dispune disjungerea lor spre a fi soluţionate separat. Activitatea intervenientului este limitată la actele de procedură ce nu sunt potrivnice interesului părţii în favoarea căreia s-a promovat cererea; noţiunea de „acte procesuale potrivnice” se analizează după criterii obiective, adică pornind de la poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia s-a făcut cererea de intervenţie; au un asemenea caracter acele acte ce sprijină poziţia părţii adverse şi care ar putea conduce chiar la pierderea procesului de către partea în favoarea căreia s-a promovat intervenţia. Terţul intervenient are posibilitatea de a invoca orice apărări şi excepţii care, în mod obiectiv, sprijină poziţia părţii în interesul căreia a acţionat; în schimb, apelul sau recursul promovat de intervenient împotriva hotărârii pronunţate se socoteşte neavenit, dacă partea nu a exercitat ea însăşi această cale de atac. Asupra i.a. instanţa de judecată poate pronunţa soluţii diferite, în funcţie de modul de rezolvare a acţiunii principale.
Astfel:
a) în ipoteza respingerii acţiunii principale, urmează să fie respinsă şi i.a. promovată în favoarea reclamantului; dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în judecată poate conduce şi la admiterea i.a., dacă aceasta a fost promovată în favoarea reclamantului (dacă sunt întrunite condiţiile sale de admisibilitate);
b) i.a. promovată în interesul pârâtului poate fi admisă dacă s-a respins acţiunea principală; în ipoteza admiterii acţiunii, i.a. formulată în interesul pârâtului urmează să fie respinsă. I.a. produce importante efecte procedurale privitoare la: dobândirea de către terţ a calităţii de parte; limitarea activităţii procesuale a intervenientului la actele procesuale ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căreia a promovat cererea; opozabilitatea hotărârii pronunţate şi faţă de terţul intervenient [sin. intervenţie în interesul uneia din părţi; intervenţie conservatoare; intervenţie auxiliară; v. şi intervenţie principală].
INTERVENŢIE ACCESORIE, cerere incidentă prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Întrucât nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel sau recurs. Intervenţia accesorie se soluţionează în două etape: a) admiterea în principiu; b) judecarea cererii. După încuviinţarea în principiu, cererea de intervenţie accesorie urmează să fie comunicată părţilor, iar în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă. Cererea de intervenţie accesorie se judecă odată cu cererea principală. Activitatea intervenientului este limitată la actele de procedură ce nu sunt potrivnice interesului părţii în favoarea căreia s-a promovat averea. Terţul intervenient are posibilitatea de a invoca orice apărări şi excepţii care sprijină poziţia părţii interesate; în schimb, apelul sau recursul promovat de intervenient împotriva hotărârii pronunţate se socoteşte neavenit, dacă partea nu a exercitat ea însăşi această cale de atac. Asupra intervenţiei accesorii instanţa de judecată poate pronunţa soluţii diferite, în funcţie de modul de rezolvare a acţiunii principale. Astfel:
a) în cazul respingerii acţiunii principale, urmează să fie respinsă şi intervenţia accesorie promovată în favoarea reclamantului; dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în judecată poate conduce şi la admiterea intervenţiei accesorii dacă, aceasta a fost promovată în favoarea reclamantului; b) intervenţia accesorie promovată în interesul pârâtului poate fi admisă dacă s-a respins acţiunea principală; în cazul admiterii acţiunii, intervenţia accesorie formulată în interesul pârâtului urmează să fie respinsă. Intervenţia accesorie generează efecte procedurale referitoare la: a) dobândirea de către terţ a calităţii de parte; b) limitarea activităţii procesuale a intervenientului la actele procesuale ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căruia a promovat cererea; c) opozabilitatea hotărârii pronunţate şi faţă de terţul intervenient.
Sfaturi pentru consumatori:
– să obţină informaţii complete referitoare la condiţiile de creditare, să compare ofertele de pe piaţă şi să ia decizia ţinând cont de nevoile şi de posibilităţile financiare de care dispun pentru restituire.
– orice depozit sau credit funcţionează prin intermediul unui cont curent care are costuri de administrare, retragere numerar etc. şi se adaugă la cele aferente creditului.
– să verifice cu atenţie costurile totale pe care urmează să le suporte, raportând aceste costuri la nivelul procentual de dobândă pe care banca îl oferă, şi să aleagă oferta pe care o consideră cea mai avantajoasă.
– să solicite băncii, la lichidarea creditelor, încetarea contractului şi emiterea unei adrese care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi.
“Există bănci care nu prezintă în oferte sau chiar în contracte toate costurile pentru serviciile prestate. Ţinând cont de perioada economică pe care o parcurgem şi de dificultăţile financiare pe care le avem noi toţi în a returna creditele, serviciile financiare trebuie să fie transparente, fără ambiguităţi ce pot submina încrederea consumatorilor. Acţiuni de control vor avea loc ori de câte ori este necesar”, a declarat Bogdan Cristian Nica, preşedinte ANPC.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
(P)
