Măiestria fabricării mobilierului de artă se învață la Șimleu Silvaniei

Grupul de firme Simex, lider național în fabricarea și exportul de mobilier de artă, produce la Șimleu Silvaniei mobilier cu prețuri ce depășesc 20.000 de euro, apreciat atât în Estul, cât și în Vestul Europei.
”Mașina poate să facă perfecțiune, dar mâna este cea care trebuie să dea viață mobilierului”, este filosofia în care crede Cristian Bilț, președintele Simex Grup.
Grupul de firme are ca centru de greutate fabrica de mobilă Simex din Șimleu Silvaniei, continuatoare a unei secții de profil din perioada de dinainte de 1989. Președintele Simex Grup, Cristian Bilț, este cel care se află la conducerea fabricii din Șimleu Silvaniei încă din 1986. Potrivit acestuia, fabrica s-a impus încă din perioada respectivă pe piețele din Germania, unde astăzi încearcă să reintre.
”În iulie 1986 am fost adus în județ și numit director de fabrică, în condițiile în care fabrica avea deja cam un an și ceva de când era pusă în funcțiune și nu mergea. Se făcea o mobilă extrem de simplă, ieftină, care nu presupunea mare lucru în ceea ce privește dotările sau nivelul de calificare. După ce am venit aici nu aveam cum să merg mai departe cu asemenea produse. Am atras niște comenzi din Rusia, mobilă mai lucrată și, după aceea, am atras niște vechi colaboratori de ai mei, de la Satu Mare de unde veneam, din Germania. Cu chiu cu vai, datorită prieteniei care se înfiripase între noi, firma a acceptat să-mi dea să fabric un produs. Am avut senzația că mi l-au dat în bătaie de joc, pentru că mi-au dat cel mai complicat produs pe care îl aveau în paletă. N-a fost deloc simplu. M-am ambiționat, am transmis această ambiție muncitorilor, ne-am apucat de treabă și l-am făcut. Era o banchetă de colț, cu masă și scaune. Acest produs era plin de profile, foarte masiv și avea elemente sculptate în stilul rustic, german. Costa la vremea aceea 740 de mărci germane, în condițiile în care produsele similare nu depășeau 500 de mărci germane. L-am făcut atât de bine încât oamenii au venit urgent cu alte comenzi. La scurt timp, în al doilea an de mandat, deja eram acoperit cu comenzi exclusiv la export. Am trecut la piese mai complicate — dulapuri, biblioteci și din acel moment treaba a mers foarte bine”, rememorează Cristian Bilț.
Afacerea a trecut însă și prin momente dificile.
”În 1992 fabrica s-a privatizat, treaba a mers până când am intrat în primele crize, provocate de legislație și trecerea de la un sistem la altul. La un moment dat nu mai știam cum să procedez. Atunci am luat legătura cu Theodor Stolojan, care tocmai venise de la Banca Mondială. I-am arătat toate dosarele. Mi-a spus că fabrica este în regulă, dar că ramura din care fac parte nu are șanse dacă nu este organizată pe principii asociative. Ne asociem și împreună susținem prospectare de piață, marketing, proiectare, concepție modele noi, finanțări. Dacă faci aceste lucruri împreună, cheltuielile se împart la toată lumea. A apărut apoi o oportunitate la Cehu Silvaniei, cu o fabrică închisă de câțiva ani, s-a vândut la un preţ foarte mic, pe care am cumpărat-o și am redeschis-o. A mai apărut apoi la Satu Mare o fabrică și, încet, încet, am făcut un grup de firme. La aceste firme am introdus acest sistem de care spunea Stolojan, să punem mână de la mână și să facem toate activitățile împreună. Așa s-a născut grupul de firme Simex, care există și astăzi. Asta a fost în 2002. La ora actuală avem cinci firme în grup: în Șimleu Silvaniei sunt două, în Nușfalău și Șimleu Silvaniei o altă firmă cu două puncte de lucru, în Cehu Silvaniei și în Satu Mare. La Bocșa am înființat recent un SRL, Simex Quatro, cu circa 30 de angajați, dar gândirea este către 100 de persoane. Avem în total circa 1.000 de angajați”, susține Bilț.
Un alt moment important a fost reunificarea Germaniei, care a dus la scăderea puterii de cumpărare, în paralel cu apariția de oportunități de afaceri în zona fostei URSS. Așa s-a ajuns ca la ora actuală Simex Grup să trimită peste hotare 60% din totalul exportului de mobilă din România pe piața din Estul Europei. Probleme apar actualmente și pe aceste piețe, motiv pentru care producătorul român de mobilier de artă se uită din nou spre Vest.
”Cel mai mult exportăm în Federația Rusă, iar pe locul II este Ucraina. A mers foarte bine până acum, dar au început și acolo tot felul de probleme. Știți ce se întâmplă în Ucraina, iar în Rusia rubla se depreciază. Este foarte complicată treaba. Pe de altă parte piața Germaniei și piața vestică în general a început să fie din nou de actualitate. Ne-am reîntors în Germania și Olanda. Dacă înainte de 1989 mobila pe care o vindeam în Germania era foarte simplă, în care lemnul era pe locul IV, predominând plasticul, sticla și metalul, acum lumea începe să se întoarcă spre natură, spre lemn prelucrat. Și prețurile sunt deja mai atractive”, spune președintele companiei.
Acesta este însă încrezător în ceea ce privește viitorul, pentru că nu Simex știe să dea viață mobilei.
”Dotările pe care le avem și linia pe care am ales să mergem în 1990 a fost cea de a pune în valoare capitalul cel mai bun pe care îl aveam la vremea aceea, respectiv forța de muncă foarte bine calificată. Am ales mobila de artă, mobila complicată, scumpă și așa ne-am dotat. Mașina poate să facă perfecțiune, dar mâna este cea care trebuie să dea viață mobilierului. Atunci când pui și dalta, modelul respectiv prinde viață. Din punct de vedere al mobilei din lemn, de artă, suntem numărul I în țară, drept pentru care am și fost ales vicepreședinte al Asociației Producătorilor de Mobilă din România”, precizează Cristian Bilț.
Ca și exemple, cea mai ieftină sufragerie costă 800 — 1.000 de euro și cea mai scumpă poate ajunge la 20.000 — 22.000 de euro. Cele mai multe sunt undeva între 3.000 și 5.000 de euro. Pe piața românească Simex Grup vinde circa 10% din producție, în magazinele proprii din București, Oradea, Arad, Sibiu, Galați, Constanța, în străinătate având magazine în Moscova și Kiev.
”Sperăm să facem în acest an 2,5 milioane de euro export în Vest, iar anul viitor patru milioane. În Est am ajuns maxim pe la 18 milioane de euro, am scăzut la 15 milioane de euro și acum vindem circa 13,5-14 milioane de euro. Ne este frică de Ucraina, o piață de 3,5 milioane de euro. Dacă această piață cade, vine Vestul să îi ia locul”, conchide acesta.

Alexandru Moldovan