Incapacitatea de plată sau de la cartelă la card

Alexandru Tamba
Poate ajunge o țară în faliment? Dacă o companie nu poate să-și plătească datoriile, iar creditorii săi solicită intrarea în faliment, acea companie poate să intre în faliment, își lichidează activele, plătește creditorii în limita veniturilor realizate din lichidare și apoi se radiază. Adică, nu mai există! Dar o țară?! O țară nu poate dispărea ca o companie, dar în schimb, dacă intră în incapacitate de plată, este la mâna creditorilor. Datoriile se vor reeșalona, poate unele vor fi șterse, dar acele datorii vor fi transferate în spatele urmașilor noștri, care le vor plăti mulți ani după aceia. România a fost de trei ori în insolvență și reeșalonare a datoriilor: în 1933, 1981 și 1986. (Sursa: Carmen M. Reinhart, Kenneth Rogoff – De data asta e altfel. Opt secole de sminteală financiară). De fapt, de-a lungul istoriei toate țările lumii au trecut prin astfel de episoade, cu excepția SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă.
Din aceiași sursă (Carmen M. Reinhart, Kenneth Rogoff – De data asta e altfel. Opt secole de sminteală financiară) aflăm că perioada petrecută în insolvență sau reeșalonare, ca procent din perioada scursă între anul independenței și 2008, este de 23,3% pentru România. În anii optzeci ai secolului trecut România a ieșit din starea de insolvență prin mari sacrificii, prin raționalizarea energiei și hranei, prin celebrele cartele pe care cumpărai pâine, lapte, ouă etc. Ei bine, acuma am trecut la card! Nu din cauza raționalizării, ci din cauza veniturilor prea mici în raport cu prețurile la alimentele de bază. Pensionarii cu pensii de până la 1.500 lei primesc un card de aproximativ 250 lei, o dată la două luni. Pentru alimente! Am ajuns de unde am plecat. Dar, vine iarna. Se vor acorda carduri și pentru încălzire? Pentru că cei cu pensii de 5.000 euro/lună nu cred că au nevoie de plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze, nu?