Degradarea vieții în România

Alexandru Tamba

În anul 2022, PIB-ul României a fost de aproximativ 282 mld. euro, cu 4,7% mai mare decât în 2021, iar estimările pentru 2023 sunt în jur de 300 mld. euro. Și totuși viața din România se degradează, mai ales pentru persoanele cu venituri mici. Mai ales pensionarii, care nu au putere de negociere în relația cu guvernul, așa cum au de exemplu profesorii, pe bună dreptate, de altfel. Dar iată care sunt datele care ne arată o degradare accelerată a vieții din România: în anul 2021, trimestrul I, pensia medie era de 1.650 lei, conform Institutului Național de Statistică, iar în trimestrul I 2023 pensia medie era de 1.960 lei, conform Casei Naționale de pensii (de la Institutul Național de Statistică nu avem încă datele), deci o creștere a pensiei medii de 18,79%. Comparativ cu această creștere a pensiilor, indicele prețurilor de consum pe aceeași perioadă, trim.I 2021- trim.I 2023, ne arată o creștere de 26,53% pe total, de 36,06% pentru mărfurile alimentare, de 23,13% pentru cele nealimentare și de 18,51% pentru servicii.

Cu alte cuvinte, pensionarii trăiesc mai rău în anul 2023 comparativ cu anul 2021. Păi atunci, unde s-a dus creșterea economică atât de clamată de politicieni, unde s-a dus creșterea PIB-ului? Toate aceste creșteri s-au dus spre diferite domenii, spre diferite categorii sociale, spre diferite facilități fiscale dedicate, astfel că în prezent ne confruntăm cu profunde inegalități între membrii societății. Ministrul finanțelor ne anunță că economia nu se află într-o stare bună, asta în condițiile în care România are una dintre cele mai mari creșteri economice din UE. Dacă atunci când ai creștere economia nu este în stare bună, atunci când?

Problema este la cheltuieli, așa cum am mai spus-o de atâtea ori: cheltuieli ineficiente, inoportune, cu alte cuvinte risipa banului public, au dus la această degradare. Profesorii au dreptate, fără o presiune pe guvernanți nu se va reuși nimic, iar inegalitățile în redistribuirea surselor bugetului vor persista în continuare, chiar dacă pierderile pentru elevi sunt incalculabile, mai ales după doi ani de pandemie la care se adaugă și acest final de an școlar. Totuși, doar creșterea salariilor nu va rezolva problema învățământului din România, iar noul sistem de salarizare va trebui să lege în mod direct cuantumul salariului unui profesor de performanțele acestuia.

Îmi permit o sugestie: salariul unui profesor să aibă două componente, una fixă și alta variabilă, cea variabilă să se acorde în funcție de realizarea unor indicatori de performanță, altfel, chiar dacă vor crește salariile, problemele din învățământ nu se vor rezolva. Nu este posibil ca dintr-un liceu să nu reușească niciun elev să ia bacalaureatul! Și asta ani la rând! Și încă ceva: eliminați industria meditațiilor! Pentru orice elev ar trebui să fie suficiente orele de la clasă plus munca sa individuală.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro