Microîntreprinderile sunt societăţi obişnuite, dar care beneficiază de facilitatea fiscală a unui impozit pe cifra de afaceri de 3%, faţă de impozitul pe profit de 16% aplicabil în general unei societăţi.
Cu alte cuvinte, microîntreprinderea nu reprezintă o forma distinctă de societate, ci este doar un concept fiscal care poate îmbrăca orice formă de societate dacă sunt îndeplinite anumite condiţii legale.
Începând cu 1 februarie 2013, regimul fiscal de microîntreprindere a suferit câteva schimbări majore, printre cele mai importante fiind aceea că acest regim fiscal nu mai este un regim opţional, ci a devenit obligatoriu.
Care sunt condiţiile legale pentru a fi microîntreprindere?
Pentru a fi microîntreprindere, o persoană juridică (societate) română trebuie să îndeplinească în prezent, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
(a)să realizeze venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital sau în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei ţi managementului.
Atenţie – De ştiut: Încadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi management se efectuează prin analiza contractelor încheiate şi a altor documente care justifică natura veniturilor.
Atenţie – Persoanele juridice care efectuează activităţi de intermediere în domeniile asigurări şi reasigurări sau piaţa de capital şi îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi o microîntreprindere, sunt obligate să plătească impozitul pe venitul microîntreprinderilor, făcând, deci, excepţie de la interdicţia menţionată la pct. (a) de mai sus.
(b)veniturile realizate de societate să nu depăşească echivalentul în lei al sumei de 65.000 euro
Atenţie – De ştiut: Pentru încadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor realizate, se iau în calcul veniturile din orice sursă, din care se scad:
Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse, veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie, veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale, veniturile din subvenţii de exploatare, veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil, veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.
(c)societatea să aibă capital integral privat, deci statul şi autorităţile locale să nu deţină nicio participaţie la capitalul social al acesteia:
Înainte de modificările Codului Fiscal survenite la începutul lui 2013, pentru a fi încadrată în categoria microîntreprinderilor, o societate trebuiă să îndeplinească şi anumite cerinţe cu privire la salariaţii săi.
Începand cu 1 februarie 2013, însă, societatea căreia i se aplică regimul fiscal de microîntreprindere nu mai trebuie să îndeplinească nicio condiţie referitoare la un număr minim sau maxim de salariaţi.
Tot cu începere din 1 februarie 2013, plafonul veniturilor realizate de o microîntreprindere a fost micşorat de la 100.000 euro la 65.000 euro, măsură ce a venit în sprijinul societăţilor cu marje mari de profit, însă având o cifră de afaceri de până în 65.000 euro.
Regimul fiscal de microîntreprindere – opţional sau obligatoriu?
Până recent, adică până la modificarea adusă Codului Fiscal de Ordonanţa de Guvern nr. 8/2013, regimul fiscal de microîntreprindere era unul opţional, adică societăţile puteau alege să plătească un impozit pe venit de 3%, în locul impozitului pe profit de 16% plătit în general de companii; o astfel de alegere putea fi făcută, bineînţeles, dacă societatea respectivă îndeplinea toate condiţiile legale pentru a fi o microîntreprindere.
Începând cu 1 februarie 2013 însă, când o societate îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi o microîntreprindere, aceasta nu mai are de ales între cele 2 (două) modalităţi de impozitare (impozit pe venit de 3% / impozit pe profit de 16%), ci este obligată să plătească un impozit pe venit (cifra de afaceri) de 3%.
Această nouă reglementare poate dezavantaja anumite categorii de societăţi, cum sunt acelea care au o cifră de afaceri ridicată, însă au şi cheltuieli foarte mari, astfel că rata profitului este inexistentă sau chiar negativă (pe pierdere); astfel, aceste societăţi, în loc să plătească un impozit de 16% din „0” profit (adică „0” lei), vor fi nevoite să plătească 3% din cifra de afaceri ridicată pe care o au (nu mai mare însă de 65.000 euro), adică vor putea plăti un impozit chiar şi de 1.950 euro.
(P) Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
Cum se impozitează un SRL de la 01.01.2014
