Care sunt drepturile unui debitor la recuperări creanţe

Sintetizând drepturile debitorului acestea ar fi:
•eşalonarea sau amânarea plăţii;
•stingerea plăţii prin compensaţie sau dare în plată;
•invocarea prescripţiei.
a. Eşalonarea sau amânarea plăţii
În primul rând, debitorul trebuie să încerce să găsească modalitatea de soluţionare amiabilă cu creditorul, eventual o eşalonare sau o amânare a plăţii.
Debitorii aflaţi în situaţii de criză evită creditorul, nu răspund la notificări sau la telefon, iar această atitudine nu poate duce decât la o agasare a creditorului care se vede pus în situaţia imposibilităţii recuperării restanţelor şi tinde să apeleze la măsuri drastice. Debitorul poate să încerce aplanarea conflictului prin mediere, iar această întâlnire organizată cu creditorul poate duce la găsirea unor soluţii reciproc avantajoase.
b. Stingerea plăţii prin compensaţie sau dare în plată
De asemenea, debitorul poate să discute cu creditorul stingerea plăţii printr-o altă modalitate, cum este compensaţia sau darea în plată. Compensaţia reprezintă un mijloc de stingere a obligaţiilor reciproce şi de aceeaşi natură între două persoane care au concomitent calitatea de debitor şi creditor una faţă de cealalltă, până la limita valorii celei mai mici dintre ele. Dacă sunt egale ca valoare, stingerea obligaţiilor se face în întregime. Pentru a interveni compensaţia, trebuie ca părţile să fie de acord, datoriile să fie reciproce, să privească o sumă de bani sau lucruri de acelaşi gen şi să fie datorii certe, lichide şi exigibile.
Darea în plată este acel mijloc de stingere a obligaţiilor care consta în acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, de a primi o alta prestaţie în locul celei pe care debitorul era obligat iniţial să o execute. Darea în plată nu poate avea loc fără acordul creditorului, acesta nu poate fi obligat să primească o altă prestaţie în afară de cea care i se datorează chiar dacă ar avea o valoare mai mare.
Pentru ca darea în plată să opereze, este necesar ca, pe lângă consimţământul creditorului, ea să opereze concomitent cu plata şi să întrunească toate condiţiile generale de valabilitate ale oricărei plăţi. Dacă creditorul acceptă plata înainte de executarea acesteia, nu mai suntem în prezenţa unei dări în plată, ci a unei novaţii prin schimbare de obiect.
c. Invocarea prescripţiei
Poate cel mai important drept al debitorului este posibilitatea de a refuza să facă plata în temeiul împlinirii termenului de prescripţie a creanţei pe care o are creditorul împotriva sa.
Prescripţia reprezintă stingerea dreptului material la acţiune prin neexercitarea lui în termenul legal. Termenul general de prescripţie al creanţelor este de 3 ani, conform art. 2517 din noul Cod civil, şi începe să curgă de la scadenţă.
Prescripţia creanţelor este definită ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acţiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaţiei corelative. Rezultă că după împlinirea prescripţiei creanţei, creditorul nu mai poate constrânge debitorul să facă plata, iar debitorul poate refuza să o facă. Dar plata făcută de debitor după prescrierea dreptului creditorului, nu mai poate fi cerută spre restituire de debitor.
Prescripţia nu operează de la sine, ci numai la cererea părţii interesate. Debitorul are interes să invoce prescripţia pentru că poate refuza să mai facă plata după împlinirea termenului. Este un drept al debitorului şi este important de reţinut. Numeroase firme de recuperare debite cumpără creanţe prescrise şi utilizând metode de intimidare la limita legalităţii, forţează debitorul să facă plăţi pe care acesta ar fi în drept să le refuze. Acesta este unul din motivele pentru care debitorii trebuie să-şi cunoască foarte bine drepturile.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
(P)