Când ,,nu” devine ,,nu cred”

Când ”nu” devine ”nu cred”, cel mai probabil acel lucru negat cu vehemență că s-ar putea întâmpla, chiar se va întâmpla. De fapt, ”nu cred”, după ce ai spus ”nu” de nenumărate ori, înseamnă ,,da”.

Guvernul, reprezentanții celor 3 partide aflate la guvernare (includ aici și UDMR-ul pentru că, cu excepția celor 3 miniștri și a viceprim-ministrului, a rămas pe toate pozițiile avute, atât la nivel central, cât și local), au spus de nenumărate ori că nu vor crește taxele și impozitele din 2025, deși deficitul bugetar nu dă semne de regres, ba mai mult, se adâncește. Așadar, era o negare clară, nu vor crește taxele și impozitele. Numai că, iată, domnul prim-ministru, nuanțează această negare de creștere a impozitelor și taxelor în 2025: „Eu nu cred că vom veni cu măsuri de creșteri de taxe, cum n-am venit nici în 2024, nici în 2025. Cu adevărat, ne trebuie o reformă fiscală cu o perspectivă pe termen mediu. Acest lucru este trecut în Cererea de plată numărul 4, în jalonul 207, dacă nu mă înșel, și acolo va fi o dezbatere publică. Acele măsuri se vor lua – se va discuta în primele șase luni – se vor lua ca să aibă efect în anul 2026”. Adică, nu mai spune ,,nu vor fi creșteri de taxe și impozite”, ci ,,eu NU CRED….”, ceea ce este cu toul altceva! Cu alte cuvinte, domnia sa nu crede că se vor mări impozitele și taxele în 2025, dar dacă, totuși, va fi nevoie, ce va face? Și va fi nevoie, cu siguranță! Va fi nevoie pentru că nu există altă posibilitate de a finanța cheltuielile bugetare, iar creșterea economică nu pare să fie la nivelul prognozat. Sigur, mai este și calea reducerii cheltuielilor bugetare, care nu este prea populară printre politicieni, dar chiar dacă s-ar face tot va fi nevoie și de creșterea veniturilor la buget. Da, dar dacă am combina cele 2 metode de reducere a deficitului bugetar, eventuala creștere a impozitelor și taxelor ar fi mai suportabilă.

Tot domnul prim-ministru ne spune că avem multă evaziune fiscală. Da, avem evaziune fiscală, dar nu la cei care întocmesc facturi și nu le trimit prin e-factura sau le trimit cu întârziere, nu la cei care se străduiesc să se conformeze avalanșei de schimbări determinate de această digitalizare dusă la extrem, de parcă toți micii antreprenori trebuie să aibă cunoștințe avansate de informatică, ci la cei care nu întocmesc niciun document la vânzarea de produse sau la prestări de servicii. Acolo trebuie umblat, nu să-i suprabirocratizăm pe cei corecți. Înspre acolo trebuie să-și îndrepte eforturile ANAF-ul. Iar pentru cei mici, mai spun încă o dată, birocrația trebuie simplificată, pentru că costurile birocratizării micilor firme sunt mai mari decât beneficiile pe care le aduce aceasta.

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro