Bacșișul, o altă formă de remunerare a salariaților?

Alexandru Tamba

Dacă privim care sunt salariile în domeniul HoReCa, într-adevăr, se pare că bacșișul este o nouă formă de salarizare, pentru că în acest domeniu salariile sunt preponderent apropiate de salariul minim brut pe economie. Angajatorii motivează aceste salarii mici de faptul că, printre altele, angajații primesc bacșișuri de la clienți cu ajutorul cărora își rotunjesc veniturile. Acest lucru fiind o realitate, statul s-a gândit să formalizeze bacșișul, astfel că a apărut Legea 376/2022, cu aplicarea de la 01.01.2023. Mai întâi, aceasta se aplică doar de către ,,operatorii economici care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 5610 – «Restaurante», 5630 – «Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor»”, acționând ca un sistem pilot, urmând ca ea să se aplice și altor sectoare, cum ar fi, de exemplu, pentru saloane de înfrumusețare, frizerii etc. Sigur, este foarte bine că angajații din domeniul HoReCa își pot crește veniturile, dar această formă de ,,salarizare” are atât avantaje, cât și dezavantaje. Care ar fi acestea? Avantajele ar fi:
1. – venituri mai mari pentru angajați, fără a achita toate contribuțiile aferente salariilor, respectiv CAS și CASS, se va achita doar un impozit de 10%. Deci, un venit net mai mare decât în cazul salariilor.
2. – cheltuieli mai mici cu salariile pentru angajator, pentru că bacșișul nu încarcă cheltuielile acestuia. Cu alte cuvinte, angajatul este plătit direct de către client.
3. – statul încasează un venit la buget, respectiv impozitul de 10%, reținut și virat de către angajator.
Ca și dezavantaje, comparativ cu o salarizare normală, am putea enumera următoarele:
1. – bacșișul nu se va lua în considerare la calculul pensiei, deoarece nu se achită CAS asupra acestor sume.
2. – băncile nu vor lua în considerare bacșișul, acesta nefiind un venit permanent și sigur, așadar gradul de calificare pentru un eventual credit este mic.
3. – creșterea cheltuielilor administrative de gestionare a bacșișului, respectiv crește birocrația (implementarea de proceduri pentru încasare, contabilizare, repartizarea bacșișului de către angajator pe fiecare persoană implicată, declarare prin Declarația 205 la ANAF etc.).
4. – o anumită anxietate a clienților (Oare cât ar trebui să las bacșiș? Este suficient? Nu mă fac de râs?).
Nu mai vorbesc de faptul că anumiți operatori economici au înțeles că bacșișul ar fi, cumva, obligatoriu, astfel că trec direct suma pe bonul de comandă sau pe bonul fiscal, fără să-l întrebe și pe client dacă vrea să dea bacșiș. Oricum, din semnalele care vin din piață, cel puțin deocamdată, se pare că se merge tot pe vechea metodă de a încasa bacșiș, una este pe bon și alta este plata. Asta din cauza, mai ales, a birocrației, dar și a faptului că cel care încasează direct bacșișul consideră că el este cel care trebuie să beneficieze, nu și alți colegi, plus că nu dorește să-i fie diminuate veniturile cu 10%, cât este impozitul. Deocamdată, toată lumea este mulțumită: angajatul încasează venituri ceva mai mari, angajatorul are cheltuieli mai mici cu personalul, statul încasează ceva mai mult decât nimic, adică 10% impozit pe bacșiș. Rămâne de văzut dacă se va extinde implementarea acestui ,,nou sistem de salarizare” și la alte domenii, așa cum arătam mai sus.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro