Turiștii interesați pot descoperi în Sălaj nu doar monumente istorice, ci și frumuseți naturale unicat, precum așa-numita ”Grădină a Zmeilor”, din localitatea Gîlgău Almașului, sau natura modelată de către om, la Grădina Botanică din Jibou.
Pe drumul care leagă cele două obiective turistice menționate, merită făcut un popas și la mlaștina cu plante carnivore și legende captivante din localitatea Iaz.
”Grădina Zmeilor” este o rezervație naturală protejată, de tip geologic și peisagistic, ce se întinde pe o suprafață de aproximativ trei hectare, unică în lume, ce impresionează prin aspectul și complexitatea formelor acestor stânci.
Rezervația constituie un amplu fenomen de prăbușire și erodare destructivă, dezvoltat în așa numita gresie de Sânmihaiu. Aceasta este o gresie relativ slab cimentată, având intercalații de pietrișuri și conglomerate. Formațiunile de aici au luat naștere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Închieturi (376 m) și alunecarea lor pe argilele vineții de la bază. În ansamblu, formațiunile pietroase formează o îngrămădire haotică ciudată, dar cu atât mai frumoasă și mai interesantă, ce se întinde pe circa cinci hectare. Zona a fost numită, într-o perioadă, Cheturi, probabil o referire la dealul din care s-au desprins.
Una dintre legendele Grădinii Zmeilor povestește despre o fată îndrăgostită de un soldat. Mama vitregă a fetei nu era de acord cu dragostea lor și a blestemat-o pe fată care, astfel, s-a transformat în stană de piatră.
Legende locale s-au transmis din moși-strămoși și în ceea ce privește o altă rezervație peisagistică din județ: Mlaștina de la Iaz.
Ascunzând printre mușchi și ierburi înalte una dintre puținele plante carnivore din România, având o adâncime de peste cinci metri și o frumusețe misterioasă care a dat naștere mai multor legende, mlaștina de la Iaz, arie protejată cu specii rare de plante și animale, este o zonă prea puțin cunoscută de către iubitorii de natură de la noi și de pretutindeni.
Povestea rezervației naturale de la Iaz începe undeva în urmă cu circa 10.000 de ani, atunci când, din cauza unei alunecări de teren, s-a format un lac, care prin colmatare a dat naștere unei mlaștini ce are astăzi o suprafață de aproape o jumătate de hectar și o adâncime maximă de 5,1 metri, potrivit unor cercetări din anii ’80. Întreaga rezervație însă are o suprafață de 10 hectare și a fost declarată arie protejată de interes național în anul 2000, pe baza unor studii științifice existente la data respectivă, în special studii asupra florei și vegetației, considerându-se că Mlaștina de la Iaz are o importanță științifică.
„Această rezervație se întinde pe o suprafață de 10 hectare, iar mlaștina, ca atare, nu este decât pe o suprafață de o jumătate de hectar. Arealul ce înconjoară mlaștina e considerat ca zonă de protecție a acestui loc frumos și interesant. Această mlaștină este o dovadă a istoriei evoluției din ultimii 10.000 de ani. Aici se poate descifra modul cum a evoluat vegetația și clima. Apa are o culoare maroniu-închisă, deoarece are un conținut ridicat de oxizi de fier. Ceea ce este mai interesant aici este planta carnivoră Drosera Rotundifolia”, spune Nicolea Bodea, custodele ariei.
Drosera Rotundifolia este o specie ocrotită, plantă carnivoră ce consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Frunzele au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perișorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub forma unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei. O insectă care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de perii ce se încolăcesc în jurul ei. Perii secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime timp de câteva zile.
„În zonă circulă mai multe legende despre mlaștină. O legendă pe care am auzit-o eu de la bunica mea spune că aici, pe vremuri, a fost o perioadă foarte secetoasă. Au secat toate văile, iar în sat nu mai era strop de apă, decât aici, în zona mlaștinii. Oamenii au venit cu mic cu mare, s-au mobilizat și au tăiat un canal ca să dea drumul apei din mlaștină în sat, pentru animale. Când credeau că au terminat lucrul, s-a pornit o furtună, o vijelie cu tunete și fulgere. Pe toți i-a fugărit de aici și nu s-au mai apropiat de mlaștină, fiindcă o consideră ceva sacru pentru comunitate. Atunci a intrat, așa, o spaimă în oameni, cum că nu au voie să intervină. O altă legendă spune cum au luat naștere băile care au fost aici, la Iaz, și care foloseau apă din mlaștină. Legenda spune că aici s-a înecat o păstoriță cu turma ei. Într-o zi, turma speriată a intrat direct în mlaștină, iar ciobănița a intrat și ea după turmă. Mlaștina a înghițit atât fata, cât și turma. Oamenii din sat au venit, tineri și bătrâni, să caute trupul fetei măcar. Nu l-au găsit, deși căutările au durat mai multe zile. Apoi au venit și bătrâni cu cârje, care, după o săptămână de stat cu picioarele în apa mlaștinii, au simțit că picioarele nu-i mai supără. Atunci și-au dat seama că apa este bună pentru tratarea unor boli”, povestește cel ce ocupă și funcția de administrator public al Primăriei Plopiș.
Din fostele băi, ce au funcționat până în urmă cu 10 ani, astăzi mai există doar câteva ruine.
„Actualul plan urbanistic zonal nu mai permite, datorită ariei protejate, realizarea de construcții în zonă și oricum apă din mlaștină nu se mai poate lua în cantități mari, pentru a fi folosită la băi. Mai sunt oameni care vin și iau puțină apă pe care o încălzesc acasă și se tratează”, afirmă administratorul.
În ciuda ruinelor fostelor băi din apropierea ariei protejate, autoritățile locale și-au dat seama de importanța mlaștinii, motiv pentru care au apelat la fonduri europene pentru a pune la punct un plan. Planul a fost realizat în anul 2011 de Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca, în cadrul unui proiect în valoare de 565.000 de euro, finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu.
Documentul subliniază faptul că nu doar rezervația Iaz, ci întreaga comună Plopiș, de care aparține localitatea Iaz, are un potențial turistic de excepție.
Același plan arată că habitatele de interes comunitar identificate în cadrul zonei umede din Rezervația Naturală „Mlaștina de la Iaz” sunt: mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare; pajiști pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase; lacuri și iazuri distrofice naturale; păduri de fag și fânețe montane. Speciile de plante de interes comunitar inventariate în urma studiilor floristice efectuate în perimetrul rezervației naturale sunt reprezentate de către genul Sphagnum — mușchi, iar speciile de animale inventariate în perimetrul rezervației sunt: dintre insecte rădașca, fluturii Lycaena dispar, Coenonympha tullia și Neptis hylas; dintre amfibieni buhaiul de baltă cu burta galbenă, iar dintre reptile gușterul; dintre păsări barza albă, sfrânciocul roșiatic, codobatura, măcăleandrul, sticletele, fazanul și cioara de semănătură; dintre mamifere iepurele de câmp, vulpea, căprioara și mistrețul.
Grădina Botanică Jibou a fost fondată în anul 1968 de către profesorul Vasile Fati, în cadrul liceului din localitate. În anul 1970, devine unitate independentă, bază didactică pentru învățământul biologic și instituție de educație pentru publicul vizitator în spiritul respectului față de natură.
În prezent, aceasta se întinde pe 30 de hectare. Ea ocupă spațiul parcului de agrement al castelului medieval care a fost reședința familiei Wesselényi.
”Grădina este un complex ce cuprinde, alături de sectoarele de exterior, sectorul ornamental, grădina romană, rozarium, grădina japoneză, sector dendrologic și un complex de sere de 4.000 metri pătrați, acvarii cu peste 40 de specii și varietăți de pești, galerie amazoniană cu cascade artificiale, plante tropicale și specii de papagali, precum și un parc zoologic cu cerbi, căprioare, porci mistreți și voliere cu păsări”, afirmă Cosmin Sicora, directorul Grădinii Botanice.
Castelul Wesselényi este cea mai mare construcție în stil baroc din țară, este unul dintre cele mai importante obiective din Transilvania. Domeniul Wesselenyi a găzduit spectacole de teatru, jocuri păstorești urmate de ospețe îmbelșugate, întreceri vânătorești și antrenamente de călărie.
Sectorul ornamental prezintă vizitatorului minunatul covor de flori cu soiuri de lalele, narcise, zambile, crocuși, colecția de bujori, rododendroni și multe alte specii ce-și ridică spre soarele primăvăratic florile delicate, adevărate minuni ale naturii.
Alături de colecțiile de flori anuale, sectorul ornamental este străjuit de o serie de arbori, continuând spre Grădina Romană cu specii caracteristice anticelor grădini romane și cu sectorul destinat plantelor medicinale.
Grădina verticală realizată de specialiștii Centrului de Cercetări Biologice din Jibou a fost finalizată și deschisă publicului în data de 1 iunie 2013. Grădina are peste cinci metri înălțime și atrage privirile celor care trec pragul Grădinii Botanice.
Complexul de sere reprezintă o adevărată atracție pentru vizitatori. Acesta este compus din compartimente în care sunt cultivate plante tropicale și subtropicale, repartizate în aceste spații, pe specific de cultură. Complexul acvaristic este situat în continuarea serelor botanice, aici puteți admira fauna acvatică formată din pești exotici și autohtoni.
Grădina japoneză este simbioza naturii cu arta. Aceasta deschide o priveliște de ansamblu: lacul în care se oglindește pagoda, cascada păzită de cobra regală, laguna cu podurile sale, lampadarele de piatră, ”porțile fericirii”, toate patronate, parcă, de statuia lui Buda.
În continuarea Grădinii Japoneze, se întinde sectorul sistematic care are în vedere ordonarea succesivă a celor mai importante familii de plante ale căror reprezentanți mai caracteristici pot crește în condițiile climatice din țara noastră. În mijlocul acestuia se află o frumoasă fântână arteziană.
Sectorul Zoologic constituie o pădure naturală cu exemplare monumentale de arbori seculari, care, prin parcelarea și amenajarea țarcurilor, prezintă publicului vizitator animale specifice faunei țării noastre. Adăpostește 14 căprioare, porci mistreți și voliere cu păsări atât din fauna României, cât și păsări exotice.
Deși un județ mic, Sălajul se dovedește a avea o ofertă peisagistică bogată și diversă, ce așteaptă turiștii să o descopere și, de ce nu, să o aprecieze.
Alexandru Moldovan
