Conceptul actual de „microscop pentru laborator” nu a fost nicidecum finisat inca din cele mai vechi timpuri, ci asupra sa si-au lasat amprenta numeroase initiative ale oamenilor de stiinta care au contribuit decisiv la uimitorul progres tehnologic ce caracterizeaza secolul XXI. Funtionalitatile contemporane ale microscopului reflecta munca asidua a numerosi cercetatori care s-au ingrijit vreme de multi ani sa aduca un aport substantial tehnologiilor de dezvoltare stiintifica, dar si sa imbunatateasca aparatura de laborator astfel incat orice experiment sa devina mult mai facil si, in consecinta, sa fie caracterizat de o rata mult mai mare de succes.
Anul 1590 este momentul istoric care marcheaza prima initiativa relationata cu idealul de microscop. Ea apartine de drept celor doi producatori olandezi de ochelari, care la inceput au vizat obiectivul „simplist” de marire al imaginilor, rezultat stiintific care urma sa schimbe viata multor persoane. Conceptul primar de microscop nu reflecta functionalitati iesite din comun, singura sa capacitate impresionanta pentru acea perioada fiind reprezentata de posibilitatea de a mari imaginea de aproximativ 30 de ori fata de dimensiunea initiala.
Figura istorica emblematica pentru domeniul stiintific care a adus o modificare complementara acestui echipament a fost reprezentata de Galileo Galilei, anul 1609 fiind acela in care acesta a atribuit microscopului un instrument specializat de focusare a imaginii. Si totusi, personalitatea reprezentativa pentru dezvoltarea conceptului de microscop este reprezentata de Anton von Leeuwenhoek, acesta trasand in linii mari caracteristicile actuale legate de design si functionalitati pe care le poseda echipamentele zilelor noastre.
Fiind ucenic intr-un atelier de croitorie in care se utilizau lentile de marire pentru analiza minutioasa a tesaturilor textile, acesta a fost pe deplin impresionat de capacitatea uimitoare a acestor suprafete si s-a decis sa aduca un plus meseriei sale zilnice prin intermediul initiativelor de finisare a acestor lentile, carora le-a atribuit o capacitate imensa de marire. Iar pentru ca ordinul de marire al acestor lentile se apropia de pragul de 207, atunci a devenit posibila observarea pentru prima data a microorganismelor prezente in tot ceea ce ne inconjoara, incepand cu picaturile de ploaie sau cu firele tesaturilor pe care Anton le prelucra in cele mai tarzii ore din noapte.
Jumatatea secolului al XIX – lea a reprezentat urmatorul moment de cumpana pentru progresul microscoapelor. Un grup semnificativ de inventatori proveniti fie din peisajul european, fie din cel american au adus contributii impresionante acestui echipament, reusind sa finiseze in linii mari microscopul brut propus de Anton. Este uimitor faptul ca pentru o perioada atat de indelungata atentia inventatorilor nu s-a oprit asupra acestui echipament deosebit de util si ingenios, insa acest lucru nu este altceva decat un brevet calitativ al muncii intreprinse pana atunci.
Asadar, in acest context istoric au prins radacini microscoapele clasice si cele stereo, ele fiind usor diferite de cele care circula pe piata de specialitate in momentul actual. Secolul trecut a fost marcat de o ultima modificare, mai degraba de un concept revelatoriu. La inceputul anilor 30′ a fost dezvoltat corespunzator un model de microscop ce functioneaza pe baza razelor de electroni. Aceasta ultima initiativa a reprezentat un adevarat moment de expansiune al industriei stiintifice, avand in vedere faptul ca posibilitatea de marire a imaginii a crescut razant de la un prag de 1000 pana la unul de aproximativ 250.000.
