Românii celebrează vineri, 24 februarie – “Dragobetele” – Sărbătoarea dragostei. Deşi în zona Ardealului sărbătoarea nu este atât de populară, mulţi sunt curioşi, în special cei tineri, să afle ce simbolizează Dragobetele – străvechea sărbătoare românească mai puţin popularizată decât varianta similară „de import”, Valentine’s Day.
Ziua de Dragobete este asociată nu doar cu iubirea, ci și cu începutul primăverii, începutul unui an mai bun din punct de vedere sentimental. Legenda spune că “Dragobete” este o entitate mistică cu puteri deosebit de mari, care a luat forma fizică fiind fiul babei Dochia. Atunci când a venit pe Pământ a adus cu sine dragoste, fapt pentru care în ziua de 24 februarie, oamenii celebrează această sărbătoare. De aceea se şi crede că, pe 24 februarie, păsările să strâng în stoluri, îşi construiesc cuiburi şi se împerechează, iar cele care nu reuşesc să facă acest lucru rămân fără pui până anul viitor.
Această tradiție a devenit tot mai populară odată cu trecerea timpului; se spune că cei care sunt singuri de Dragobete așa vor rămâne pentru întreg anul, iar cei care întâmpină primăvara la braţ cu cineva, vor avea noroc și belșug şi nu vor mai trăi în singurătate. Se mai spune că în această zi specială toată lumea trebuie să zâmbească, să uite de gândurile apăsătoare și să petreacă fără încetare pentru că „zeii le-au oferit binecuvântarea pentru această zi specială”.
Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.
Cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primăvară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.
În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele.
În zonele rurale, fetele foloseau apa din zăpada pentru a face diferite farmece prin care să-și atragă ursiții. Tot în unele zone din țară, superstiția de “Dragobete” spune că îndrăgostiții trebuie neapărat să se sărute în această zi, dacă vor să rămână împreună cât mai mult timp. De fapt, tot de “Dragobete” îndrăgostiții fac o logodnă neoficială, prin care își jură „iubire veșnică”. Acest lucru îi ajută să fie împreună pe viață. Potrivit unei tradiții străvechi, de “Dragobete” gospodinele din zonele rurale seamănă busuioc în răsadnițe, îngrijind plantele până la sărbătoarea de Sfântul Gheorghe, atunci când răsadul este plantat în grădini. Bătrânii spun că busuiocul semănat de Dragobete este bun de folosit în descântece, farmece și tratamente, considerându-se că ar avea puteri magice.
