Jocurile de noroc reprezintă un punct de atracție de când e lumea. Fie că sunt practicate pentru adrenalină, fie că jucătorii sunt animați de mirajul îmbogățirii peste noapte, zarurile, rulate, loteria, pokerul sau Blackjack-ul au supraviețuit și celor mai puțin permisive legislații, intrând în subteranul societății și ieșind apoi, strălucitoare, la suprafață.

Știați că lumea a fost împărțită la zaruri? Nu între Putin și Trump, ci între Zei. Iată …. curiozități despre istoria jocurilor de noroc.

1. Se spune că primul joc de noroc a fost ținut între Zeus, Poseidon și Hades, care și-au împărțit lumea la zaruri.
2. Mare Zid chinezesc ar fi fost construit din banii obținuți de împăratul Kendo în urma organizării unei fel de loterii, precursoarea jocului de Bingo.
3. Cele mai vechi zaruri descoperite au fost confecționate în urmă cu 4000 de ani, din oase. În Egipt s-au descoperit zaruri din fildeș, datând din anul 1500 îHr. În anul 1200 îHr, zarurile erau interzise la greci.
4. Unul dintre împătimiții jocului de zaruri din Antichitate a fost împăratul Roman Claudius, care și-a construit caleașca în așa fel încât că aibă loc pentru hobby-yl său. Dacă ar fi avut telefon mobil ca să joace la Fortuna Bet, totul eram mult mai simplu… Tot în Imperiul Roman, Caligula ar fi a confiscat proprietăți pentru a putea plăti datoriile făcute la jocurile de noroc. Istoricii au constatat că în Imperiu exista chiar o lege care îi obliga pe copii să învețe să joace jocuri de noroc.

– Tibetul, India și China își dispută originea jocului de cărți. Acest joc ar fi pătruns în Europa la sfârșitul Secolului al XIV-lea, fiind adus de arabi sau de marinarii italieni. Prima atestare documentară a cărților de joc pe „bătrânul continent” a fost făcută de cronicarul italian Niccolo de Coveluzzo, care a notat că a jucat în orașul său natal, Viterbo, în anul 1379.

– Cărțile de joc aveau ilustrații care reprezentau Papa, Împăratul sau Cerșetorul, precum și cele nouă muze, cele șase virtuți și cele șapte planete. Mai întâi cărțile erau gravate în lemn, apoi au fost pictate pe piele de animale, cum ar fi pielea de oaie.

– regele Ludovic al XIV-lea (1643-1715), supranumit și „Regele Soare“, era un jucător desăvârșit. El organiza la Curte partide de cărți pe bani, luându-le banii nobililor.

– Inițial, în Franța și Italia jocul de cărți era interzis. Cei care își pierdeau banii recurgeau la tâlhării pentru a-și reface bugetul.

Originea cuvântului „cazino”

– Cuvântul „cazinou” provine din limba italiană, însemnând un imobil de dimensiuni reduse (casini), unde se întâlnesc oamenii bogați. Prima casă oficială de jocuri de noroc și-a deschis porțile la Veneția, în 1626. Orașul a devenit un magnet pentru hoți și asasini, care aflau din interior despre câștigători și îi atacau. Din această cauză, „cazinoul” a fost închis.

– O piatră de temelie la faima pe care o are astăzi Monte Carlo a fost pusă de frații Le Blanc, care au ajuns în Franța după ce cazinourile pe care le deschiseseră în Germania au fost interzise. Ei au profitat de faptul că prințul Carol al III-lea introdusese acolo jocurile de noroc, acordând facilități patronilor și reduceri de impozite câștigătorilor.

– Prima loterie despre care există informații certe a fost creată de Regele Francisc I, în anul 1505. Ea a fost interzisă 200 de ani, apoi a revenit sub forma unei loterii publice în organizarea municipalității pariziene. Anumite ordine religioase au înființat, la rândul lor , o „Loterie Privată“.

Jocuri de noroc la înălțime

– Ați auzit de „Ruleta printre îngeri“? Se joacă la bordul unui Boeing 747 care zboară deasupra Mediteranei. Ingenioasa soluție le aparține împătimiților jocurilor de noroc evrei, cărora legea le interzice practicarea acestora pe teritoriul statului Israel. Avionul are 3 curse zilnice și zboară la altitudinea de 10.000 de metri

– În România, tradiția jocurilor de noroc este veche și certificată juridic în Codul Calimachi, încă din Secolul al XIX-lea. Potrivit romaniamare.info, cazinouri au existat în România chiar de la începutul Secolului XX și au funcționat și în perioada comunistă, fiind o combinație între club de noapte și sală de jocuri. Se poate vorbi despre dezvoltarea cazinourilor în adevăratul sens al cuvântului abia după anul 1992, când au apărut investitorii străini. Apogeul a fost atins între anii 1995 și 1997, când s-au eliberat 10.000 de licențe pentru jocuri de noroc. În anul 1997, în țara noastră funcționau 57 de cazinouri, dintre care 17 erau în București. Raportat la numărul de locuitori, Bucureștii erau, atunci, al treilea oraș al jocurilor de noroc, după Las Vegas și Monte Carlo!