Un fenomen care a luat naştere cu 25 de ani în urmă la Centrul de cercetări nucleare CERN din Elveţia a revoluţionat comunicarea şi accesul la informaţie. Îl folosiți chiar acum pentru a citi acest articol: este vorba de internet.
Într-o discuție cu cineva cunoscut pe internet, despre cea mai apreciată dintre libertățile câștigate după Revoluția română din 1989, acesta menționa internetul. Numai că internetul nu are legătură nici cu Revoluția, nici cu România. El i se datorează fizicianului britanic Tim Berners-Lee, care lucra în 1991 în cadrul CERN. El a pus la punct primul browser şi standarde fundamentale cum sunt protocolul de transmisie şi limbajul de programare html. Vreme de vreo jumătate de an, doar cercetătorii din cadrul CERN aveau acces la aceste noutăţi.
Pe 6 august 1991 însă, Berners-Lee a prezentat conceptul World Wide Web mai multor grupuri de online-news, între care alt.hypertext, și a creat la CERN prima pagină web, în care explica ce înseamnă internetul, cum poate fi folosit și includea link-uri către alte pagini. Aceasta este data începând cu care WWW a devenit public. Berners-Lee a renunţat să-şi patenteze invenţia şi s-o comercializeze, asigurând astfel o rapidă răspândire şi perfecţionare a ei.
Întrebat dacă nu e dezamăgit că internetul a devenit atât de comercial, Berners-Lee a răspuns că nu vede lucrurile aşa. Internetul trebuie să fie un spaţiu universal. Aşa că nu trebuie exclus niciun domeniu. Mulţi mă întreabă: Nu eşti dezamăgit că circulă şi atâta gunoi în internet? Dar nimeni nu este obligat să citească totul. Internetul nu este în esenţă decât viaţa privită în oglindă.
Sursa: mariusoliviu.wordpress.com
