Deși românii sunt tributari unor obiceiuri, inclusiv lingvistice, care nu de puține ori sunt incorecte, acest lucru ar putea fi trecut cu vederea în împrejurări care nu au un caracter oficial. În ceea ce privește numele unei persoane, românii sunt obișnuiți să rostească, de exemplu, Oros Ioan. Deși pare surprinzător, este incorect. Prin urmare, atunci când ne prezentăm, ca să nu fim sancționați și dacă vrem să vorbim corect, trebuie să ne însușim câteva reguli elementare, pentru că una este situația în care ne prezentăm unui grup de amici, în timpul liber, într-un club sau la un picnic, și alta este situația în care trebuie să ne prezentăm la un interviu sau în fața unor persoane ce se găsesc într-un cadru oficial, o autoritate, la un loc de muncă etc.
Așadar, cu atât mai mult în aceste situații, regula de bază rămâne a fi cea în care rostim întâi prenumele, urmat de nume: Ioan Oros. Din păcate, noi atribuim, din motive care nu au o argumentație solidă, așezarea prenumelui înaintea numelui unor persoane cunoscute, așa-zis vedete, persoane publice, personalități sau persoane oficiale.
Regula limbii române în privința numelui complet este, pe cât de simplă, pe atât de puțin respectată: prenumele (după cum sugerează și forma cuvântului, are o poziție anterioară, pre -) + numele (de familie). Această regulă se aplică și în multe alte limbi, de obicei europene. Sunt limbi, precum japoneza, vietnameza, dar și maghiara, a căror topică în privința numelui este inversă celei din română; așadar, la ei regula urmează structura: nume (de familie) + prenume. Totuși, stilul maghiar pare a fi mai logic, fiindcă în general listele sunt sortate după numele de familie, deci acesta apare mai înaintea prenumelui pentru funcționari, profesori, etc. Când, însă, avem de-a face cu însemne ale statului, cu denumiri de instituții, cu nume de străzi ce conțin numele unor personalități ori cu oricare alte lucruri care ne compun în mod “oficial” viața, atunci incorectitudinea capătă un aspect îngrijorător.
Strada “S. József” – un exemplu de ignoranță, votat la unison de autoritățile locale
Academia Română a acceptat, de-a lungul timpului, câteva excepții în privința prescurtărilor de nume de personalități, cum ar fi I.L. Caragiale, St. O. Iosif și alte câteva prescurtări, dar acestea sunt excepții și nu scuză sub nicio formă utilizarea prescurtărilor în alte cazuri, în afișe, denumiri oficiale, plachete de pe clădiri, plăcuțe cu denumirile străzilor etc. În privința acestor aspecte, care țin de corectitudine pe un anumit segment, în privința numelor de străzi, lucrurile nu mai pot fi trecute cu vederea. În Zalău, exemplele prin care numele personalităților este prescurtat (prenumele, de fapt) reprezintă una din problemele care nu fac cinste autorităților.
Nu ar trebui să existe prescurtări de genul “Gh. Doja”, „M. Viteazul”, „B.P Hașdeu”, dacă vrem să nu cădem în penibil. Un alt exemplu este cel legat de strada “S. József”, din Zalău. Sub nicio formă nu ar trebui să existe denumirea “S. József”, ci strada Salamon József ori, în cel mai rău caz (de asemenea, incorect) “Salamon J.”. În acest caz, a fost prescurtat numele și a fost lăsat prenumele întreg. Toate acestea lăsând la o parte faptul că nici cinci la sută din populația Zalăului nu știe cine a fost Salamon József , pentru că niciodată nu au existat programe sau măcar niște pliante informative prin care zălăuanii să afle în mod rapid și facil cine a fost personalitatea care a dat denumirea străzii pe care locuiesc. Pentru cei care nu știu, Salamon József a fost un reputat profesor, dar și director al Colegiului Reformat din Zalău (actualul Colegiu Național Silvania) între anii 1815-1830, așa cum reiese din lucrarea profesorului László László despre istoria CNS, “De la colegiu reformat – la CNS”. Iar exemplele pot continua. Prin urmare, dacă ne respectăm pe noi înșine, dar mai ales pe cei al căror nume îl transformăm în denumirea unei străzi, trebuie ca în orice context să ținem cont de aceste reguli. Poate că autoritățile își vor face, în viitor, timp să cugete asupra acestor aspecte aparent neimportante, dar care vorbesc de la sine despre ceea ce suntem de fapt și despre gradul de prețuire și respect pe care îl manifestăm față de cei cărora le datorăm astăzi nu doar tezaurul cultural, ci chiar existența noastră pe aceste meleaguri.
Un articol deosebit de util si interesant in acelasi timp.
Un respect elementar este sa scrii si sa pronunti numele altora corect.Valabil si in anul 2019.
Ar fi cazul sa renunțați la denumiri ungurești….asa nu ridicați sa gresiti
Un comentariu rautacios si inutil. Aceste personalitati maghiare fac parte din istoria reala a acestui tinut. Si nu sunt putine lucrurile pe care le datoram acestora.
@pt 18.16 …Da, ia zi-ne si noua, ignorantilor, ce „le datoram” alora? De exemplu, ce datoreaza romanii generalului Kossuth?
Apoi, autorul se „leaga” de topica numelui, dar nu observa alte greseli flagrante ca de pilda: B-dul Mihai Viteazu (fara art. hot. „l”), in schimb il articulam pe Eminescu si-l botezam Mihail Eminescu. Ti-e si jena cand trebuie sa iti treci undeva adresa sa o scrii identic cu cea din cartea de identitate.
strazilor, asa incat sa poate fi usor folosite, eventual trecute in puzderia de formulare pe care trebuie sa le completeze un roman de-a lungul vietii.
O strada in Zalau cu numele inegalabilului profesor Gheorghe Tadici. Astfel de demersuri trebuie facute si cat cei care au dus Salajul pe culmile succesului, sunt in viata. Dansul este printre noi si sa-l tina Dumnezeu sanatos si in putere ani multi de acum inainte! Vorba unui comentator care a punctat foarte bibe, avem „Caprioarei” si Oborului, dar si stupida ” Meteorologiei”. Vrem nume valoroase, usor de pronuntat si mai ales care sa ramana ca o dovada reala de pretuire pentru personalitatile salajene.
Te doare mintea ce denumiri de strazi sunt in Zalau, pe langa doar cateva de valoare. Multe dintre ele sunt demne de retard congenital.