Zi de sărbătoare la Bobota

Ziua de 11 iunie 2014 va rămâne memorabilă în istoria comunei Bobota. Domnul profesor Mihail Ştefan, care în acest an împlineşte venerabila vârstă de 80 de ani, a primit cea mai înaltă distincţie onorifică pe care o poate acorda o comunitate unui fiu al ei – diploma de cetăţean de onoare.
Aşa cum se cuvenea, distincţia a fost primită la şcoala din Bobota, pe care a ctitorit-o, într-un cadru festiv, în mijlocul dascălilor şi a celor apropiaţi.
Înmânându-i diploma de cetăţean de onoare, primarul comunei Bobota, Aurel Sarca, a afirmat că are o datorie de onoare să-l cinstească „pe unul din cetăţenii acestei localităţi, care şi-a adus contribuţia în mod deosebit la formarea multor generaţii de tineri din comuna Bobota”. A subliniat şi rolul de ctitor al domnului profesor Mihail Ştefan, care a construit noul local de şcoală, în perioada cât a îndeplinit funcţia de director.
Oficiile de gazdă au fost făcute de directoarea şcolii „Gheorghe Şincai” din Bobota, Livia Fer, care a vorbit despre nobila misiune de dascăl: „A fi dascăl – a spus Livia Fer – nu înseamnă un oarecare meseriaş care lucrează cu lemn, tablă sau materiale de construcţii. Nu este o meserie oarecare unde să-ţi permiţi rebuturi, resturi, timp pierdut şi mai ales când este vorba de limba şi literatura română.(…). A fi dascăl nu înseamnă omul de la catedră, omul cu catalogul, omul care pune note şi face observaţii, pedepseşte şi iartă. Sintetizând calităţile unui foarte bun dascăl – domnul Ştefan – ne gândim la cultura generală şi profesională, la personalitatea sa, la experienţa sa, spiritul de obiectivitate şi de dreptate, cinste, demnitate, corectitudine, optimismul, răbdarea, conştiinţa responsabilităţii, capacitatea de gândire, calităţi ale limbajului folosit (…) dascălul reprezintă pentru noi şi elevi un model demn de urmat (…). Am auzit cândva făcându-se o comparaţie: asemenea lumânării care arde şi care se topeşte, dăruind căldură şi lumină celor din jur, aşa şi dascălul trăieşte, munceşte şi îmbătrâneşte oferind din sufletul şi cunoştinţele lui celor care intră pe poarta şcolii”.
Victor Hălmăjan, fost prefect al judeţului Sălaj şi preşedinte al Consiliului Judeţean, prieten apropiat al familiei Ştefan, a afirmat că se întâlnesc mai rar astfel de evenimente în care este recunoscută munca unui dascăl. Îşi aminteşte că a lucrat împreună cu domnul profesor Ştefan 8 ani în cadrul Consiliului Judeţean şi a apreciat tot timpul justeţea proiectelor sale.
În calitate de urmaş al domnului Mihail Ştefan la catedra de Limba şi literatura română a luat cuvântul profesorul Ioan Pop, care a subliniat următoarele: „Este un fapt demn de luat în seamă că la împlinirea a 260 de ani de la naşterea lui Gheorghe Şincai, unul dintre profesorii de seamă, de valoare, a acestei şcoli, primeşte acest titlu, demn, onorabil. În acelaşi timp, este o onoare deosebită pentru toţi dascălii acestei comunităţi că unul dintre colegii noştri, să spunem, este distins cu această diplomă. Era şi înainte de această numire, un cetăţean demn de onoare, de valoare, chiar dacă l-am fi dorit mai mult printre noi în ultimul timp”.
Participant la eveniment, semnatarul acestui articol a mulţumit public familiei Ştefan pentru colaborarea deosebită la realizarea Monografiei localităţii Bobota, tipărită în anul 2013, cu ocazia împlinirii a 800 de ani de la prima atestare documentară a localităţii. Domnul profesor Ştefan este autorul monografiei şcolii din Bobota, definitivată în anul 1969, prima de acest gen din judeţul Sălaj. În plus, ne-a pus la dispoziţie arhiva documentară şi fotografică a familiei, marea majoritate a fotografiilor fiind realizate chiar de către domnul profesor Ştefan.
Stareţul Mina de la Mănăstirea Bobota, fost călugăr la Mănăstirea Nicula a vorbit despre modele şi concluzionează că astfel de oameni nu vor muri niciodată pentru noi.
Fost elev, coleg şi prieten cu profesorul Mihail Ştefan, domnul Vass Geza îşi aminteşte de „figura intelectualului” şi „respectabilului dascăl” Mihail Ştefan, care şi în comunitate ştia să facă să nu se simtă diferenţa dintre „intelectualul de vază, omul de ştiinţă, cercetător, erudit şi omul de jos”. Declară că se simte mândru că face parte dintr-o comunitate cu oameni care au primit cele mai înalte titluri, amintindu-l şi pe Corneliu Coposu. Îi numeşte campioni. „Mă bucur, vă felicit şi vă iubim domnule profesor”, spune în încheiere fostul său elev.
La final, profund emoţionat, a luat cuvântul domnul profesor Ştefan, subliniind că pentru el era o dublă bucurie: „e bucuria că mi s-a acordat de către conducerea comunei Bobota titlul de cetăţean de onoare şi tot aşa de mare bucurie faptul că sunt împreună cu voi aici. Îmi era dor de voi, vă spun cu mâna pe inimă. Aşteptam acest moment cu nerăbdare pentru că nu este uşor să stai departe de comuna unde ţi-ai înscris cele mai frumoase momente din cariera ta şi unde-ai făcut ce-ai făcut mai frumos din viaţa ta şi mai folositor pentru generaţiile care vin”. Nu şi-a propus să dea un raport de activitate, dar doreşte să amintească, totuşi, principalele sale realizări la Bobota.
Îşi aduce aminte cu emoţie că a venit la Bobota pe data de 15 septembrie 1960, de la 500 km distanţă, din comuna lui „nea Marin”, pentru a se căsători cu profesoara Elena Rusu. În anul 1963 a fost numit director de centru comunal. Aminteşte de cele 3 mari realizări ale sale la Bobota: Monografia şcolii din Bobota; construcţia noului edificiu al şcolii şi aniversarea a 175 de ani de învăţământ românesc la Bobota. A încercat să schimbe concepţia oamenilor, îndrumându-i să-şi trimită copiii la şcoală. De asemenea, a încercat să introducă spiritul de echipă în cadrul colectivului de profesori. Astfel, la şcoală au avut loc două nunţi ale colegilor, iar el a fost naş. A început o tradiţie la tăiatul porcului, când participau, pe rând, la toţi colegii, la cina porcului.
Referitor la construcţia noii şcoli din Bobota, aminteşte principalele etape şi faptul că a fost şi şef de şantier, pe lângă funcţia de director pe care o avea la momentul respectiv. Construcţia a început pe data de 15 septembrie 1966 şi a fost finalizată în toamna anului 1968. Pe data de 15 ianuarie 1969, ziua de naştere a marelui poet Mihai Eminescu, încolonaţi frumos, elevii au părăsit sediul şcolii vechi şi au intrat, cu mari emoţii, în noul edificiu: „Ne curgeau lacrimi pe obraji – spune domnul profesor Ştefan – . Nu ne venea să credem. Şcoala era gata. Am intrat în acest local. Era ziua de naştere a marelui Eminescu”.
Profesorul Mihail Ştefan a organizat şi evenimentul deosebit din toamna anului 1969, când s-au aniversat 175 de ani de învăţământ românesc la Bobota, şcoala fiind înfiinţată de marele cărturar Gheorghe Şincai. Astfel, în ziua de 12 octombrie 1969, spune profesorul Ştefan, la eveniment au participat următoarele personalităţi, foşti elevi ai şcolii din Bobota: Albu Traian, jurist; Buhaiu Augustin, dascăl în Bobota; Buhaiu Ioan, jurist; Corneliu Coposu, jurist; Chiuhan Andrei, fiu de dascăl; Eugen Husti, jurist şi economist, fiu şi nepot de dascăl; Costică Măleanu, economist. De asemenea, a participat reputatul dascăl şi istoric din localitatea vecină, Supur, care l-a ajutat pe profesorul Ştefan la întocmirea monografiei şcolii din Bobota.
Cu nostalgia vremurilor trecute, profesorul Ştefan îşi încheie discursul cu următoarele cuvinte: „Păcat că au trecut vremurile. Ce vremuri frumoase. Pentru mine a fost momentul de vârf al carierei mele de dascăl. Şi le-am spus la mulţi prieteni că dacă Dumnezeu ar face o minune şi să mă trimită de la început în lume şi s-o iau de la capăt, tot dascăl m-aş face. Nu sunt bani mulţi, da îmi place meseria asta. Tot dascăl. Îmi place să fiu murdar de cretă şi îmi place să le dau ceva copiilor care cred eu că le place şi-i ajută. (…) Au fost vremuri frumoase, au fost şi tristeţi. Le-am trecut pe toate şi privind în urmă ne pare rău de un singur lucru. De ce trece timpul ? De ce trece timpul aşa de repede ?”.
La final, nu putem decât să spunem şi noi că suntem mândri că ne-am născut şi am copilărit în Bobota, că am fost contemporani cu Seniorul Corneliu Coposu şi că suntem contemporani cu personalităţi precum profesorul Mihail Ştefan. La fel ca fostul dumneavoastră elev, Vass Geza, spunem şi noi: Domnule profesor, ne bucurăm, vă felicităm, vă iubim şi ne rugăm bunului Dumnezeu să vă dea multă sănătate.

Cercetător ştiinţific dr. Marin Pop