Zalăul în 1945. Primul plan de reconstrucție după război

Despre istoria orașului Zalău s-a scris mult. Câteva încercări monografice, mai vechi sau mai recente1, ori articole, în reviste de specialitate sau în presa locală, i-au fost dedicate. Revista de cultură a Sălajului, „Caiete Silvane”, a găzduit numeroase studii, de înaltă ținută științifică, referitoare la trecutul lui. De fapt, un număr special al revistei este dedicat, în fiecare an, reședinței județului Sălaj.
Pomenită în cronica maghiară „Gesta Hungarorum”, de către Anonymus, așezarea exista la venirea ungurilor aici, pe la anul 900. Cu o primă atestare documentară certă, la 1220, Zalăul a devenit oraș-târg la 1 august 1473 și a primit, în timp, multe privilegii, de la regii Ungariei și de la principii Transilvaniei. Câteva sunt încă păstrate, din fericire, în colecţiile Arhivelor Naţionale Sălaj.
Zalăul a devenit reședința comitatului Sălaj (judeţ după 1918) la înfiinţarea acestuia în septembrie 1876. Atunci, comitatele Solnocul de Mijloc, cu reședinţa la Zalău și comitatul Crasna, care avea reședinţa la Șimleu Silvaniei, au fost desființate. În locul lor, prin adăugarea a 27 de comune din comitatul Dăbâca și a două din comitatul Cojocna, a luat ființă Sălajul.
După Marea Unire din 1918, Zalăul rămâne reședința județului, deși statutul acesta a fost revendicat, cu destule argumente, și de Șimleu Silvaniei. Și rămâne la fel și după reforma administrativă din 1925, când Sălajul a devenit și judeţ mare, suprafața crescându-i de la 3.915 kmp la 5.191 kmp, și județ de graniţă, prin încorporarea plășilor Carei și Valea lui Mihai.
Nici Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, când Sălajul este cedat, fără luptă, la fel ca o mare parte din Transilvania, Ungariei, nu schimbă statutul orașului Zalău, deși județul revine la forma de dinainte de 1925, plășile Carei și Valea lui Mihai fiind reîncadrate județelor Satu Mare și Bihor.
S-a scris mult și bine documentat despre cei patru ani de ocupație horthystă, despre suferințele îndurate de români. Instituțiile administrative, școlare, culturale, de ordine publică etc. din oraș, cu arhivele lor, au fost evacuate. Două garnituri de tren, formate în gara Crișeni, au evacuat, în 4 septembrie 1940, Primăria Zalău, Administrația financiară, Serviciul sanitar și spitalul, Banca națională, Tribunalul cu judecătoria și baroul de avocați, Inspectoratul școlar cu gimnaziile, școlile și grădinițele din oraș, Parohia greco-catolică, Poliția și Jandarmeria etc. Edificiile tuturor acestor instituții au fost predate autorităților maghiare. Zalăul a fost ocupat la 8 septembrie 1940. Preoți, avocați, profesori, funcționari români sunt arestați și expulzați. Cei care nu s-au refugiat au fost, aproape toți, dați afară din serviciu.
După 23 august 1944, poliția ungară i-a arestat și ținut în domiciliu forțat până la 10 octombrie 1944 pe fruntașii românilor aflați în Zalău. Amintim pe dr. Augustin Pintea – avocat, dr. Traian Jarca – medic primar veterinar, Liviu Trufașiu – protopopul greco-catolic al Zalăului, farmacistul Cornel Cosma, agricultorul Grigore Marian ș.a. Alții, ca dr. Simion Pop, fost președinte de tribunal, Dr. Pompei Filep, fost subprefect sau Gheorghe Ardeleanu, agricultor, au fost închiși pentru „simpatiile lor față de aliați”.
După eliberarea Zalăului, la 17 octombrie și a țării întregi, la 25 octombrie 1944, s-a încercat reintroducerea administrației românești. Dar, datorită războiului încă în desfășurare, nu a fost posibil. Județele eliberate au intrat sub administrație militară sovietică. Abia în martie 1945 se reinstalează administrația românească în Ardealul de Nord.
Războiul a adus economia într-o stare jalnică. Poduri distruse, drumuri impracticabile, linii telegrafice și telefonice întrerupte, căi ferate deteriorate, cu locomotivele sau vagoanele expediate de sovietici în afara țării. Totul era de reconstruit.
În fondul arhivistic „Primăria orașului Zalău”, păstrat în arhivele sălăjene, un document din octombrie 1945, având ca obiect „reconstrucția țării”, definită ca „preocupare de prim ordin pentru Ministerul Afacerilor Interne”, ne prezintă situația orașului în perioada imediat următoare încheierii războiului mondial. Prin el, Inspectoratul general administrativ de la Cluj, condus de dr. Traian Migia, cerea Primăriei orașului Zalău prezentarea situației existente și formularea de propuneri „care prin importanța lor generală ar concura în mod real la reconstrucția țării”.
În vederea unui răspuns cât mai exact, primarul orașului, dr. Solymos Ivan, avocat, aflat în această funcție din data de 5 februarie 1945, convoacă la sediul Primăriei Zalău, pentru data de 18 octombrie, într-o conferință administrativă, „pe domnii Avram Grigore, Eder Gheza, Halmagy Albert, Jakabfi Nicolae, Kinsecs Carol, Mărcuș Grațian și Szabo Sigismund”, pentru a formula cele mai potrivite propuneri de refacere a Zalăului.
Redăm, aici, raportul rezultat în urma conferinței amintite și trimis Inspectoratului din Cluj de către „Primăria orașului de reședință Zalău”:
„Având în vedere că administrațiile locale formează celulele mici din organizația de ansamblu a statului și cum propășirea statului este în funcție de aceste celule componente, cu privire la situația orașului de reședință Zalău avem onoarea de a vă arăta o situație de ansamblu și apoi o situație pe categorii asupra problemelor locale.
Orașul Zalău este reședința județului Sălaj, situat la poalele nord-estice ale munților Meseșului, înconjurat de dealuri destul de proeminente, având un singur defileu înspre nord-est în cursul șoselei naționale Zalău-Carei și linia ferată.
Numărul locuitorilor cu acela al sectorului Ortelec face 10.480 locuitori, 40% se recrutează dintre salariații publici, fapt care determină în parte și recerințele dezvoltării viitoare a orașului.
Bugetul orașului pe exercițiul 1945/46 face 95.202.943 lei, chelt. și venit. ordinare 9.022.980 lei, chelt. și venit. extraordinare 38.891.000 lei, chelt. și venit. cu dest. specială lei 30.636.150 lei, chelt. și venit. pentru exploatarea uzinei electrice a orașului. Bugetul se echilibrează cu 39.955.145 lei subvenție dela fondul comun și 18.000.000 lei dela fondul pentru executarea planului de investiție. Astfel mijloacele financiare ale orașului sunt restrânse, la fel și cele materiale.
Orașul este o regiune viticolă și pomicolă și atât orașul cât și jurul său are o prăsilă de animale înfloritoare. Aceste elemente încă sunt determinante în orientarea liniei de dezvoltare viitoare a orașului.
Arătarea problemelor pe categorii:
I. Drumuri
1. Pavarea porțiunii de 450 m.l. pe strada Dózsa Gh., care e șosea națională, sector de trecere prin oraș. Avem posibilități în material. În ceea ce privește sursele financiare, acestea depășesc posibilitățile locale. Fiind vorba de o șosea națională, ar fi lipsă de o subvenție de Lei 30.000.000.
2. Construirea și reconstruirea trotuarelor. Avem posibilități locale în material cca 50%, iar în surse financiare cam 30%. Finanțele ce depășesc posibilitățile locale fac 12.000.000 Lei.
3. Deschiderea unei străzi dintre străzile Dózsa Gh. și Wesselényi. Avem posibilități locale financiare pentru plata terenului. N-avem posibilități materiale și surse financiare pentru construirea străzii și a obiectelor de artă pe această stradă, în valoare de cca 16.000.000 Lei.
4. Reconstruirea străzii Capelei, pentru care avem posibilități locale în material și în surse financiare. Valoarea Lei 6.600.000.
5. Întreținerea străzii Avram Iancu, pentru care avem posibilități locale în material și în surse financiare. Valoarea Lei 2.800.000.
6. Reconstruirea străzii Calvin, pentru care avem posibilități în material și în resurse financiare. Valoare Lei 15.000.000.
II. Poduri
1. Reconstruirea podului de beton armat de pe șoseaua Națională Cluj-Carei, distrus în urma evenimentelor de războiu, pentru care n-avem posibilități locale materiale și nici în surse financiare. Valoarea Lei 22.000.000.
2. Podul de la Obor, distrus în urma evenimentelor de războiu, pentru care avem posibilități locale în materiale și surse financiare. Valoarea lucrărilor 2.100.000 Lei.
3. Podul de pe Valea Zalăului /str. Csorgó/ distrus din cauza vechimei și a uzurei din timpul războiului, pentru care avem posibilități locale atât în ce privește materialele cât și sursele financiare. Valoarea lucrărilor este de 1.650.000 Lei.
4. Podul de pe Valea Sărmaș /str. Porolissum/ care leagă orașul de sectorul Ortelec, distrus de trupele germane în retragere, construit totul din beton armat, pentru care n-avem posibilități locale, nici în ce privește materialele /fier, ciment/ și nici surse financiare. Valoarea lucrărilor este de cca 15.000.000 Lei.
III. Căi ferate
1. Gara Zalău este gară „terminus”, căzând la cca 5 km de artera principală a căii ferate Carei-Dej, ceea ce influențează dezavantajos dezvoltarea economică, edilitară, comercială și industrială a orașului. Ar fi de dorit ca să se construiască calea ferată dintre halta Gârceiu și gara Crișeni în așa fel ca linia ferată să treacă prin Valea Sărmaș, gara Zalău și Sectorul Ortelec. În această privință s-au și făcut studii, însă din cauza evenimentelor chestiunea a rămas nerezolvată, deși este de o importanță colosală pentru oraș. Mijloacele, atât în materii prime cât și în resurse financiare întrec posibilitățile locale.
IV. Instituții publice
1. Construirea unui nou palat Administrativ/prefectura/. Actuala clădire atât ca mărime cât și din punct de vedere sanitar nu corespunde necesităților de azi. Județul în anii trecuți a cumpărat 2 case vecine cu scopul construirii prefecturei, care case dealtfel cad în afara liniei de aliniere și atât din punct de vedere sanitar, cât și estetic se impune dărâmarea lor cât mai urgentă. Prin clădirea unui nou palat administrativ s-ar rezolva problema multor servicii pendinte, care actualmente ocupă locuințe particulare, îngreunând astfel rezolvarea acestor probleme acute. Posibilitățile, atât în materii prime cât și resurse financiare întrec posibilitățile locale.
2. Construirea Birourilor necesare pentru plasarea poliției de Stat care actualmente ocupă tot o locuință particulară. Posibilitățile în materii prime și resurse financiare, deși întrec posibilitățile locale, rezolvarea lor nu ar prezenta dificultăți prea mari, sursele financiare ar putea fi acoperite din bugetul Statului.
3. Transformarea edificiului Primăriei al cărui parter este absolut insalubru, prin cumpărarea sau exproprierea terenului vecin spre a putea fi deschise ferestre spre acest teren, care urmează a fi transformat pe urmă în stradă, care ar lega centrul orașului de singurul parc popular, care azi este inaccesibil din cauza distanței prea mari și a drumurilor impracticabile. Lucrările de expropriere a terenului, a casei aflătoare pe ea, precum și lucrările de transformare a localului primăriei ar costa cca 22.000.000 Lei. Posibilități locale în ce privește materialul sunt, însă lipsesc sursele financiare.
4. Terminarea clădirii Serviciului Drumurilor Naționale, a preturei plasei Zalău, locuinței prefectului și a sediului Cooperativei de Asistență Socială; clădiri începute în 1944 și rămase în prezent neterminate. Procurarea materialelor nu ar prezenta dificultăți prea mari și continuarea lucrărilor depinde numai de punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către autoritățile interesate. Cu excepția ultimei clădiri, celelalte sunt deja puse sub acoperiș, tencuite și nu necesită decât lucrări de instalații, pardoseli, tâmplărie și finisaj.
5. Construirea unui abator combinat cu un frigider pentru export. Actualul abator nu mai corespunde necesităților, pentru care în anii trecuți s-a proiectat un abator modern, combinat cu frigider de carne. Din lipsă de fonduri și materii prime /fier/ lucrările nu s-au început și s-au amânat pentru mai târziu. Regiunea fiind crescătoare de vite s-ar rezolva problema valorificării cărnurilor și tăierilor pentru consumație și pentru export, s-ar face în condiții igienice. Atât în ce privește materialele cât și mijloacele financiare ele întrec posibilitățile locale.
V. Clădiri particulare
1. Reconstruirea clădirii avariate din piața Libertății No 12, distrusă în urma evenimentelor de războiu. Clădirea avea la parter prăvălii iar la etaj locuințe și în actuala stare nu mai poate fi tolerată mult, din motive urbanistice. În ce privește materialele ele s-ar putea procura fără dificultăți prea mari, însă proprietarul nu dispune de resurse financiare. Reclădirea s-ar putea executa, eventual, cu acordarea unui împrumut de sinistrat.
2. Terminarea blocului de locuințe început de primărie, care este deja sub acoperiș și ar rezolva problema a 4 locuințe de funcționari. În ce privește materialele dispunem de ele, însă lipsesc sursele financiare, lucrările necesitând cca 30.000.000 Lei și care s-ar putea rezolva prin contractarea unui împrumut.
3. Acțiune pentru construirea de locuințe pentru funcționari. Orașul fiind tipic funcționăresc, însă funcționarii sunt plasați în case cu chirie, ori nici decum bine plasați, numărul lor fiind mare, iar case de locuit în ultimii 30 de ani n-au fost deloc construite. Ar fi necesar construirea a cel puțin 30 de case cu 2 și 3 camere, costul lor urmând a fi reținut din salariile funcționarilor. Cu aceste probleme primăria s-a ocupat și mai demult pentru funcționarii săi, întocmind și proiectul, însă din cauza evenimentelor lucrările nu s-au executat. Construirile acestea fiind simple, posibilitățile în material nu ar prezenta dificultăți, însă sursele financiare prezintă o problemă mai greu de rezolvat.
4. Locuințe pentru muncitori și oameni săraci. Ar fi de dorit continuarea activității Cooperativei de Asistență Socială care în ultimii trei ani a construit în oraș 28 case, iar în județ 220 case noi, pentru familiile nevoiașe, care urmează a restitui costul casei în termen de 30 de ani. Case de acest tip ar fi necesare încă vreo 50 pe teritoriul orașului. Pentru a rezolva în parte și această problemă a locuințelor care pe zi ce trece se îngreunează din cauza lipsei de activitate pe tărâmul construcțiilor, cauzate probabil nu atât din lipsă de materiale, cât din lipsă de surse financiare. Problema din cauza surselor financiare întrec posibilitățile locale și rezolvarea ei ar fi deci în atribuțiunea statului.
VI. Diverse proiecte
1. Introducerea apeductului pe teritoriul orașului. Actualmente orașul e prevăzut cu apă de câteva fântâni arteziene, ale căror debit este în continuă scădere, iar apa fântânilor particulare nu corespunde. Rezolvarea acestei probleme este necesară, împreună cu problema canalizării pentru a schimba aspectul actual și a da aspect urbanistic orașului. Rezolvarea acestei probleme nu se poate face cu posibilități materiale și financiare locale.
2. Fabrica pentru conserve de fructe, carne și produse de lapte. Regiunea este destul de bogată în fructe și vite și luând în considerare că orașul nu dispune de astfel de fabrici, înființarea acestora ar fi necesară pentru a da un avânt dezvoltării orașului. S-a făcut un început pentru o uscătură de fructe, care însă nu e pusă în funcțiune. Aceste fabrici ar atrage muncitori, funcționari, cât și un capital care toate ar contribui la dezvoltarea orașului. Rezolvarea acestor probleme întrec posibilitățile locale.
3. Explorări după zăcăminte minerale /alabastru, grafit, var, lignit, gips etc./ – După indicații verosimile materiale de această natură se găsesc în Munții Meseșului, însă lucrările de exploatare necesită capital care însă nu poate fi realizat cu posibilități financiare locale.
4. Construirea unui sanatoriu modern în munții Meseșului, care după altitudinea sa se pretează la aceasta, condițiile atmosferice fiind corespunzătoare, iar orașul declarat stațiune climaterică. Atât în materii cât și în surse financiare rezolvarea problemei nu se poate face cu posibilitățile locale.
5. Construirea stadionului sportiv. – Viața sportivă fiind destul de dezvoltată. Ea nu poate progresa din lipsă de teren corespunzător. Actualul teren e amenajat numai pentru fotbal, însă nu are nici tribune, nici cabine și nici nu este împrejmuit. În ce privește materialele problema s-ar putea rezolva cu posibilitățile locale, însă nu dispunem de fondurile financiare necesare.
6. Măsurătoarea orașului și întocmirea planului de sistematizare. Orașul nu dispune decât de o măsurătoare foarte veche care nu mai e exactabilă din cauza modificărilor survenite între timp și nu e decât orizontal, lipsind măsurătoarea verticală. După întocmirea acestei măsurătoare s-ar putea de abia întocmi planul de sistematizare, pentru a putea dirija dezvoltarea urbanistică a orașului. În anii trecuți aceste măsurători au fost începute, însă din lipsă de personal și instrumente, ele actualmente stagnează. Ar fi necesară procurarea fondurilor pentru executarea măsurătorii, care necesită un timp mai îndelungat”.
Am redat acest document, pe larg și fără intervenții asupra textului, pentru a putea vedea, fiecare, de unde s-a pornit în 1945 și unde a ajuns Zalăul acum. Câte din aceste propuneri au fost, în timp, realizate. Cum arăta orașul atunci și cum arată acum.
Publicarea lui se constituie, totodată, și într-un îndemn, repetat mereu, la cercetare, pe care îl adresăm tuturor celor interesați de cunoașterea istoriei acestui oraș, casa noastră comună, fondurile arhivistice deținute de Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, atât de bogate în informații, fiind disponibile la sala de studiu a instituției noastre.

Dănuț Pop
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)

One Thought to “Zalăul în 1945. Primul plan de reconstrucție după război”

  1. […] 900. Cu o primă atestare documentară certă, la 1220, Zalăul… Articolul Zalăul în 1945. Primul plan de reconstrucție după război apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

Leave a Comment