„Usturoi”, o poveste uimitoare filmată în Sălaj

„Usturoi”, primul film realizat de un blogger român cu voluntari şi fără nicio finanţare, dar cu concepţie complet nouă pentru cinematografia românească, este aproape de final, producţia încă în lucru fiind prezentată în premieră la finele săptămânii, la Zalău, în faţa unui cerc restrâns, format din „actorii” sălăjeni ce au jucat în el.

Alex Olaru

Filmul se axează pe povestea a doi copii prieteni din Sălaj, unul rom, celălalt român, care fug de acasă la Cluj-Napoca pentru a se face actori, pelicula promovând totodată o imagine pozitivă a romilor, care au îndeletniciri agricole, precum cultivarea cepei sau a usturoiului şi care condamnă furtul.
Producătorul primului film independent turnat la Cluj-Napoca şi în Sălaj, Radu „Groparu” Băzăvan, recunoaşte că iniţiativa sa a fost „o nebunie de moment”, dar speră ca pelicula să cucerească publicul şi criticii de film prin personajele pitoreşti, muzica bună şi, nu în ultimul rând, un concept complet nou pentru cinematografia de la noi, în care povestea ce stă la bază se intersectează cu scurte interviuri luate de o „echipă” de reporteri personajelor principale.
„A fost o nebunie de moment perpetuată până la paroxism şi ne pare foarte bine că am fost suficient de încăpăţânaţi şi de perseverenţi încât să ne vedem după doi ani de zile de când a încolţit ideea până am ajuns să o vedem pe un ecran lat, încât să nu renunţăm deloc. A fost cea mai grea chestie pe care am făcut-o pe lumea asta. Cred că de 20 de ori pe zi îmi venea să dau cu capul de pereţi şi de 20 de ori pe zi îmi venea să zbor la cer. Era aşa o alternanţă între abis şi paroxism, încât era ca o beţie, practic. Din cauza asta oamenii cred eu că fac filme, pentru că este o „beţie” dulce şi frumoasă şi provoacă dependenţă foarte puternică”, a declarat Radu Băzăvan.
În opinia sa, punctele forte ale filmului sunt personajele pitoreşi şi muzica bună, o combinaţie care, speră producătorul, va aduce zâmbetul pe buzele spectatorilor.
„Ca scenarist, ca producător, ca o mie de alte chestii, inclusiv băiatul care aduce pizza şi mâncarea, am încercat să creez un film cât mai original, cât mai frumos, cât mai plăcut. Nu neapărat un film care să te facă să te gândeşti la esenţa vieţii, la alternanţa bine rău, ci un film pe care să-l poţi vedea într-o luni seara, după o zi infernală la birou şi să pleci din cinematograf cu zâmbetul pe buze. Am încercat să aducem personaje cât mai individualizate, cât mai pitoreşti, cât mai colorate. Ideea în sine eu zic că este foarte bună. Calitatea este foarte bună. Ceea ce am văzut noi acum nu este varianta finală. Am avut o cameră foarte performantă şi alte camere secundare cu care se face treabă la Hollywood. Am investit foarte, foarte mult în acest film. Nu neapărat bani — şi bani —, dar mai ales suflet, timp, energie şi cam tot ce-am avut am pus la bătaie şi sperăm să placă altora aşa cum ne place şi nouă. Cu ce cred eu că vom reuşi? Avem personaje foarte pitoreşti, copiii sunt extraordinari, frumoşi până la Dumnezeu, avem muzică extraordinară şi conceptul care e complet nou. Noi, când l-am făcut, am mers pe o chestie cât mai neconvenţională, cât mai revoluţionară zic eu”, subliniază cel cunoscut mai degrabă ca bloggerul Groparu.
„Usturoi” a fost filmat în câteva sate din Sălaj şi în zona centrală a oraşului Cluj-Napoca, protagonişti fiind doi copii: Sebastian Topan, din Gârbou, în vârstă de 14 ani şi Darius Stoica, 12 ani, din Zalău.
„Pentru mine a fost o experienţă de neuitat. A fost ceva superb. Mi-aş dori oricând să continuăm experienţa asta, mai ales că mi-am făcut un prieten adevărat, pe Darius Stoica”, a declarat Sebastian Topan.
Filmul este primul realizat de un blogger român, practic fără nicio finanţare, majoritatea celor care au jucat în el fiind voluntari, neprofesionişti, la prima apariţie în faţa camerelor de luat vederi, cu excepţia a două actriţe profesioniste din Cluj-Napoca.
Radu Băzăvan a fost totuşi sprijinit în demersul său de un prieten, care a montat pelicula la Miami. Filmul ar putea fi prezentat la ediţia din acest an a festivalului TIFF.
„Regizorul este un prieten al meu din copilărie care a plecat în America, acolo s-a specializat pe filmări şi după vreo nouă ani de zile s-a hotărât să-şi ducă talentul un kilometru mai în faţă. Drept urmare, a venit înapoi în ţară, am filmat, după care a plecat înapoi în Miami şi, după un an şi jumătate aproape de montaj, de gânduri şi de chin, a reuşit să scoată o variantă finală. (…) Mai avem încă trei obstacole mari de trecut. În primul rând sonorul, ne trebuie o manea, pentru că facem mişto de manele în film şi ne mai trebuie un trucaj sau două. Sperăm să intrăm la TIFF, dacă nu în competiție, măcar off-contest, să putem arăta oamenilor ce am lucrat, pentru că este un film al oraşului Cluj şi vrem să arătăm clujenilor ce am făcut pentru ei”, a mai spus Groparu.