Un nou supliment al revistei Caiete Silvane – ”Meșteri ai satelor sălăjene Cubleșu și Stoboru”

A apărut un nou supliment al revistei ”Caiete Silvane”, publicație editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului (CCAJ) Sălaj – ”Meșteri ai satelor sălăjene Cubleșu și Stoboru” – coordonator proiect – Valeria Lehene. Suplimentul poate fi citit și on-line pe site-ul revistei, caietesilvane.ro, la secțiunea suplimente. ”În partea de sud-est a județului Sălaj se află satele Cubleșu și Stoboru, la limita cu județul Cluj, din care multă vreme au făcut parte. Împreună cu satul Ruginoasa, toate aparținând comunei Cuzăplac, sunt retrase, izolate de forfota șoselelor care tranzitează satele noastre, pentru că ulițele nu duc nicăieri, se sfârșesc aici unde parcă și istoria s-a oprit în loc. Este doar o impresie. Istoria și timpul nemilos macină încet ceea ce pare încremenit în timp. Case bătrânești dispar odată cu localnicii care se împuținează, deși unii s-au întors în satul natal după o viață de muncă la oraș. Am spus că drumurile se opresc și nu duc nicăieri. Totuși, de ceva vreme, un drumeag ce era accesibil doar cu piciorul, poate fi mai lesne străbătut astăzi din Cubleșu către Șardu. Chiar și drumul obișnuit a fost asfaltat, abia, tot de curând. Până nu demult, la Cubleșu se ajungea doar pe urmele carelor. Așadar, din șoseaua ce face legătura între Zimbor și Huedin, un drum se ramifică la stânga și, înainte de a ajunge la Ruginoasa, se mai ramifică o dată, tot la stânga, către Stoboru și mai departe ajunge la Cubleșu. De-a lungul celor două sate, pe dealuri, se mai poate urmări traseul vechiului drum roman. Stoboru a fost cunoscut încă din evul mediu pentru nămolul cu efecte terapeutice, un important zăcământ care ajungea la curțile regale din Europa.De cele două sate se leagă numele a doi meșteri, Urs Broină din Stoboru – constructor și zugrav de biserici, dar și preot – și Mateiu Chioran, din satul Cubleșu – meșter cioplitor care și-a lăsat amprenta pe obiecte de cult, unelte simple, răstigniri, troițe, stâlpi de poartă sau pe frontoanele caselor. La fel ca mulți alți meșteri ai lemnului, aceștia au lucrat în sate din apropiere sau mai îndepărtate, urmele muncii lor fiind menționate de istorici și cercetători ai bisericilor de lemn, însă probabil că multe ne sunt astăzi necunoscute”,  a spus coordonatorul proiectului – Valeria Lehene.