– interviu cu Preasfințitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului –
Întrebare: În 5 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române v-a ales episcop titular al Episcopiei Sălajului, iar în 13 aprilie acelaşi an ați fost întronizat ca întâistătător al acestei Eparhii, în catedrala „Înălţarea Domnului” din Zalău. Au trecut treisprezece ani de la momentul instalării dumneavoastră în funcţia de episcop al Sălajului. Preasfinţia voastră, v-aș ruga să faceți un scurt bilanț al acestei perioade.
Răspuns: Este foarte greu să sintetizez în câteva cuvinte o activitate de 13 ani, dar voi încerca totuși să fiu cât mai succint în prezentarea mea.
Activitatea administrativă
Din aprilie 2008 au fost efectuate numeroase vizite canonice ale chiriarhului în Eparhie, au fost săvârşite foarte multe Sfinte Liturghii arhiereşti, precum şi alte slujbe. Astfel, a fost sfinţită piatra de temelie pentru 17 biserici şi paraclise, au fost târnosite 63 lăcaşuri de cult şi au fost resfinţite 86 de biserici.
Au fost oficiate 112 hirotonii întru diacon şi 103 întru preot, 40 de persoane au fost închinoviate în mănăstirile şi schiturile Eparhiei, 7 vieţuitori ai mănăstirilor au fost rasoforiţi, iar 12 au fost tunşi în monahism.
De asemenea, 5 diaconi au fost hirotesiţi arhidiaconi, 37 de preoţi au fost hirotesiţi întru sachelar, 50 întru iconom, 84 întru iconom-stavrofor, 3 întru protopop, 6 ieromonahi au fost ridicaţi la rangul de protosinghel, iar 3 la cel de arhimandrit.
În urma înfiinţării celei mai înalte distincţii eparhiale, „Crucea Sălăjană” pentru clerici şi mireni, aceasta a fost acordată la 20 de clerici şi 16 mireni.
Cei mai valoroși clerici sălăjeni au primit distincții bisericești din alte eparhii ale țării noastre și din străinătate. Astfel, 5 au primit „Crucea Patriarhală”, unul ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni” al Patriarhiei Române, unul ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” al Patriarhiei Române, unul ordinul „Sfântul Apostol Andrei” al Patriarhiei Române, unul ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” al Patriarhiei Române, unul „Crucea Șaguniană” a Mitropoliei Ardealului, 7 „Crucea Transilvană” a Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, 3 ordinul „Mihai Vodă” al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, doi ordinul „Episcop Nicolae Ivan” al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, unul ordinul „Sfântul Ierarh Sava Brancovici” al Arhiepiscopiei Aradului, doi „Crucea Nordului” a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, unul ordinul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, unul „Crucea Australiană” a Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, unul „Crucea Finlandeză”, doi „Crucea Estoniană” și doi „Crucea Mexicului”.
Activitatea culturală
În cei 13 ani de existență au avut loc 27 de conferinţe pastoral-misionare cu toți preoții din eparhie, la fiecare Protopopiat s-au desfășurat lunar conferinţe administrative (care au fost sistate în pandemie), au avut loc seri duhovniceşti şi catehetice, concerte de muzică religioasă şi colinde, concursuri şi festivaluri corale, expoziţii de icoane, carte veche şi de desene.
În anul 2011 Maica Domnului a fost aleasă protectoarea municipiului Zalău.
Episcopia noastră deține editura „Credință și viață în Hristos”, la care au fost publicate 42 de cărți.
La centrul eparhial s-au pus bazele unei biblioteci.
A fost înfiinţat „Anuarul”, publicaţia oficială a Episcopiei Sălajului. Profesorii de religie şi elevii din judeţ editează o revistă, iar Liceul Teologic „Sfântul Nicolae” din Zalău alta.
Din anul şcolar 2018-2019, Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău funcţionează cu un număr de 13 clase.
La nivel eparhial au fost înfiinţate mai multe coruri şi au fost organizate festivaluri de pricesne şi colinde.
La Centrul Eparhial, Protopopiate, anumite mănăstiri şi parohii a fost creată o reţea de site-uri.
În şcolile din Episcopia Sălajului predau Religia un număr de 80 de profesori.
Pentru cel mai bun profesor de Religie din Episcopie a fost instituită diploma „Profesorul anului” și „Profesorul deceniului”, iar pentru cea mai bogată activitate catehetică diploma „Sfântul Chiril al Ierusalimului”.
De la înfiinţarea Episcopiei noastre au fost derulate un număr de 225 de proiecte catehetice, în care au fost implicaţi 33.356 de copii.
În anii universitari 2015-2016 şi 2016-2017 Episcopia noastră a organizat ciclul de conferinţe „Glasul Bisericii în cetate”, la care am avut ca şi invitaţi personalităţi marcante ale culturii şi ştiinţei româneşti, dintre care voi menționa doar câteva nume: Excelenţa Sa Domnul Emil Constantinescu (fost rector al Universităţii din Bucureşti şi preşedinte al României), Domnul Teodor Baconschi, (fost ministru de externe şi ambasador al României în Portugalia, Franţa şi la Vatican), Domnul Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop (rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi membru al Academiei Române, în prezent președinte al acestui prestigios for de cultură), Părintele Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă (preşedintele Senatului Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca), Domnul Prof. Univ. Dr. Nicolae Hâncu (unul dintre cei mai mari nutriţionişti şi diabetologi din România, membru de onoare al Academiei Române, fost preşedinte al Federaţiei Române de Diabet), Domnul Prof. Univ. Dr. Nicolae Miu (fost decan al Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca şi şef al Clinicii de Pediatrie din Cluj-Napoca), Domnul Prof. Univ. Dr. Daniel David (de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Cluj-Napoca, care actualmente este rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca).
În cadrul preocupărilor misionar-pastorale pentru educaţia şi viitorul tinerilor, în zilele de 17 şi 18 august 2018, Episcopia Sălajului a organizat, la Zalău, „Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului”. Evenimentul, cu caracter mitropolitan, a adunat la Zalău 1.100 de tineri cu vârste cuprinse între 14-35 ani.
De la întronizarea primului episcop al Sălajului, Episcopia noastră a fost vizitată de numeroşi ierarhi, atât din ţară, cât şi de pe toate cele cinci continente ale lumii. Astfel, am avut ca şi oaspeţi: 1 patriarh, 10 mitropoliţi, 2 arhiepiscopi şi 22 de episcopi, dintre care unii ne-au vizitat de mai multe ori.
Episcopia noastră cultivă relaţii excelente şi a încheiat, în unele cazuri, parteneriate externe foarte favorabile cu diverse eparhii sau parohii ortodoxe, asociaţii sau fundaţii religioase din afara ţării, concretizate în numeroase vizite peste hotare ale ierarhului sau ale unor delegaţii eparhiale. Ţinând cont de situaţia economică precară a Episcopiei noastre, niciuna dintre vizite nu a fost decontată din banii Centrului Eparhial, ci toate au fost suportate de partenerii externi sau din donaţiile unor binefăcători din ţară sau din străinătate.
La iniţiativa conducerii fundației social-filantropice Diakonia din Neuendettelsau, am trimis la studii în Germania un număr de 24 de tineri.
La invitaţia conducerii Diakoniei din Neuendettelsau, patru grupuri de aproximativ 25 de persoane din eparhia noastră s-au deplasat în Germania, timp de mai multe zile (în anul 2009, 2011, 2014 și 2019), având asigurate transportul, cazarea, mesele, precum şi banii de buzunar.
La relaţiile externe ale Episcopiei noastre menţionăm: 14 vizite în Germania ale unor delegaţi ai eparhiei noastre, 5 în Statele Unite ale Americii, 3 în Finlanda, două în Australia, două în Noua Zeelandă, două în Spania, una în Grecia, una în Africa de Sud, una în Serbia, una în Suedia, una în Madagascar, una în Estonia, una în Mexic şi Guatemala, una în Franța, una în Olanda, una în Italia și una în Belgia.
Pe lângă aceste vizite externe ale unor delegaţi ai eparhiei noastre, consemnăm şi 4 participări la conferinţe sau evenimente internaţionale: trei în Grecia și una în Iran.
De asemenea, Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului a organizat două pelerinaje în Israel şi Palestina.
Activitatea economică
În ziua de 30 noiembrie 2007, Consiliul Judeţean Sălaj a pus la dispoziţia Episcopiei noastre, pe termen de 10 ani, spaţiile în care centrul eparhial şi-a desfăşurat activitatea timp de patru ani şi jumătate. Între ianuarie-mai 2008 a avut loc reabilitarea şi reamenajarea încăperilor respective, care au fost dotate cu mobilierul necesar, cu aparatura electronică şi cu toate cele necesare bunului mers al unei Eparhii.
În toamna anului 2010 a fost achiziţionat de către Episcopie un teren cu suprafaţa de 2,60 hectare, în zona „Sub Meseş” din Zalău, în vederea construirii sediului eparhial. În primăvara anului 2011 am fost nevoiţi să mai cumpărăm lângă pământul Episcopiei un teren de 52 de ari, pentru a avea drum de acces către proprietate.
În 7 septembrie 2010 s-a sfinţit piatra de temelie pentru clădirea Centrului Eparhial, lucrările fiind efectuate într-un ritm accelerat, până în anul 2013. În 12 septembrie 2012 s-a sfinţit şi piatra de temelie a paraclisului Centrului Eparhial, care a fost pictat, fiind achiziţionate candelabrele, iconostasul, mobilierul bisericesc, covoarele şi toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. În paralel, au fost dotate cu mobilierul necesar reşedinţa episcopală, birourile, camerele de oaspeţi, sala de conferinţe şi magaziile, unele spaţii fiind înzestrate cu aparate de aer condiţionat. În urma finalizării lucrărilor, Centrul Eparhial a fost sfinţit de către Preasfinţitul Părinte Petroniu, în 18 octombrie 2012, în prezenţa Înaltpreasfinţiţilor Părinţi Mitropoliţi Laurenţiu al Ardealului şi Andrei al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, precum şi a Preasfinţitului Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. În 28 noiembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Petroniu s-a mutat în noul sediu, iar aparatul administrativ al Episcopiei Sălajului a început să-şi desfăşoare activitatea aici din data de 3 decembrie 2012.
Toată munca depusă a fost încoronată cu sfinţirea paraclisului Centrului Eparhial de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de un sobor de arhierei, preoți și diaconi, în ziua de 14 septembrie 2013.
Dacă la data respectivă lucrările la sediul Centrului Eparhial au fost finalizate, cele din curtea palatului administrativ au continuat, pentru crearea condiţiilor optime de desfăşurare a activităţilor zilnice.
Al doilea segment al străzii Tipografilor, care duce la Centrul Eparhial, a fost redenumit, primind numele de strada Episcopiei şi a fost asfaltat de către unii donatori.
A fost ridicat gardul din beton şi fier forjat (baza şi stâlpii acestuia fiind placaţi cu cărămidă aparentă), a fost montat un gard metalic (în partea dinspre părău a proprietăţii), precum şi cele două porţi de acces.
În curtea Centrului Eparhial au fost asfaltate drumurile de acces din faţă şi din spatele clădirii, fiind amenajată o parcare cu copertină, au fost ridicate trei ziduri de sprijin, în jurul palatului episcopal au fost turnate rigole şi trotuare, iar în curte două alei de acces, au fost construite două foişoare, a fost montat un parc fotovoltaic pentru asigurarea curentului electric necesar întregii proprietăţi, s-a efectuat un foraj de mare adâncime pentru asigurarea apei potabile, a fost realizat iluminatul ormanental al clădirii, precum şi cel al întregii proprietăţi, pe frontispiciul clădirii a fost montat un vultur bicefal, realizat din bronz, au fost instalate trei ţevi subterane de scurgere, de mari dimensiuni, până în părău şi fosa septică, au fost amenajate spaţiile verzi cu flori, sute de pomi fructiferi, viţă de vie, arbuşti ornamentali şi gazon.
De asemenea, a fost amenajată gospodăria, fiind construite: o clădire anexă, hambarul de lemne, cinci solarii, un iaz de peşte, zona cultivabilă a fost îngrădită şi o mare parte a ei a fost acoperită cu plasă antigrindină, fiind realizat un sistem de irigare. A fost turnat un rezervor subteran de apă, de 14.000 de litri. În acelaşi timp, au fost procurate 9 bazine de apă, a câte 2.000 de litri fiecare, un bazin de inox, de 5.000 de litri și un rezervor de apă de 30.000 de litri. Totodată au fost achiziţionate utilajele pentru efectuarea lucrărilor curente în curtea şi în grădina Centrului Eparhial (un tractoraş cu remorcă, două maşini pentru tuns gazonul, un despicător electric de bușteni, o motocoasă şi un motocultor).
Pentru deplasările chiriarhului şi ale celor din administraţia eparhială au fost obţinute, prin sponsorizare, două autoturisme Volkswagen Sharan.
Activitatea social-filantropică o voi prezenta mai jos, întrucât există o întrebare legată de acest subiect.
Întrebare: La sfârșitul anului 2020, ați fost infectat cu noul coronavirus. Stând 37 de zile în spital, cred că a fost o perioadă dificilă. Care este părerea dumneavoastră despre pandemie, având în vedere că o parte din ierarhii Bisericii – e adevărat, mică – se opun restricțiilor?
Răspuns: Nu sunt un om bolnăvicios, dar aceasta nu înseamnă că nu am fost niciodată bolnav, cu toate acestea, suferința cauzată de Covid 19 a însemnat pentru mine încercarea vieții mele.
Am afirmat public de mai multe ori și o repet și acum. Problema pandemiei necruțătoare care bântuie prin lume și a măsurilor igienico-sanitare legate de aceasta trebuie lăsate în seama specialiștilor. Ei sunt singurii calificați să se exprime în privința acestui subiect.
Întrebare: Președintele și prim-ministrul României au cerut sprijinul Bisericii în campania de vaccinare. Cum acționează Biserica?
Răspuns: După ce mi s-a pus această întrebare am sunat în mai multe locuri din țară și nimeni nu are cunoștință despre vreun document oficial pe această temă. De asemenea, în cadrul Bisericii nu a fost emisă vreo circulară în acest sens. În schimb, Patriarhia Română a dat publicității, pe agenția de știri Basilica, în ziua de 18 decembrie 2020, un comunicat, prin care își exprima punctul de vedere legat de vaccinarea populației.
Anumite discuții între reprezentanți ai Bisericii și ai Statului au existat în privința campaniei de vaccinare, fiind vorba despre informarea populației din localitățile rurale foarte mici și izolate, însă discuțiile nu au fost încă finalizate.
Întrebare: Are în acest moment Biserica Ortodoxă din România o problemă de încredere?
Răspuns: Trăim într-o lume în care au loc schimbări profunde și extrem de rapide. De asemenea, orice fel de informație, corectă sau nu, de obicei neverificată, se răspândește prin intermediul internetului în lumea întreagă în decurs de câteva ore. Dacă un slujitor al Bisericii are un comportament neadecvat, cazul său este mult mediatizat și faptele sale sunt generalizate, încercându-se stigmatizarea întregii Biserici, iar comentariile de pe forumuri sunt la un nivel suburban, adeseori chiar vulgare și insultătoare. Prin toate acestea se încearcă discreditarea Bisericii.
Am discutat cu ierarhi din Apusul Europei și i-am întrebat dacă ei au această problemă, iar răspunsul lor a fost negativ, afirmând că în societatea în care trăiesc ei Biserica nu are nicio influență, de aceea sunt ignorați.
În țara noastră însă, Biserica se bucură de cea mai mare încredere în sânul populației, de aceea anumite „vedete” locale, aservite unor interese străine, sau care vor pur și simplu să epateze, lovesc ostentativ în Biserică și în cele mai înalte valori morale ale poporului român, încercând să-și creeze din aceasta un titlu de glorie și să câștige cât mai mulți admiratori, fiecare dintre ei visând să ajungă un fel de guru.
În ceea ce-i privește pe cei care cad în plasa acestor (de)formatori de opinie, ei sunt o masă amorfă și anonimă, care sub masca anonimatului, cunoscând prea bine faptul că nu vor răspunde în fața nimănui în această lume, emit, cred ei, pretenții de valoare, aruncă cu tot felul de cuvinte și judecă pe toată lumea, fără a avea vreo competență în acest sens.
Biserica Ortodoxă Română nu are o problemă de încredere, dușmanii ei însă încearcă să inoculeze această opinie.
În ceea ce ne privește pe noi, cei ce credem în Domnul Hristos, probleme au existat încă din timpul activității publice a Mântuitorului, Care a fost vândut pe o sumă de nimic de către unul dintre apostolii Săi și vor exista cât va dura lumea, din moment ce Sfântul Apostol Petru ne-a atras luarea aminte: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8), însă păcatele oamenilor Bisericii nu trebuie să zdruncine credința cuiva în Dumnezeu. În spatele oricărui păcat stă vrăjmașul, deci el este primul vinovat pentru tot ce se întâmplă rău în această lume, dar cu toate acestea și cel care cedează ispitei diavolului și îi cade în capcană va da socoteală în fața lui Dumnezeu.
Biserica este trupul tainic al Domnului Hristos, fiind singura instituție divino-umană din această lume și ea, în totalitatea ei, este infailibilă. Dacă un om din Biserică greșește, nu înseamnă că întreaga Biserică a păcătuit. De asemenea, dacă un om al Bisericii săvârșește un păcat, oricât ar fi acesta de mare, să nu uităm faptul că semenul nostru este creatura lui Dumnezeu și noi nu avem niciun motiv să ne supărăm pe Creator și pe Biserică, mai ales că, după cum am afirmat mai sus, în spatele fiecărui păcat stă Satana, care ne ispitește și ne biruie de nenumărate ori pe fiecare dintre noi, de aceea Sfântul Evanghelist Ioan a afirmat: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1,8).
Întrebare: Tot mai multă lume afirmă că este necesar ca Biserica să pătrundă mai mult în mediul on-line, pe reţelele de socializare. Are nevoie Biserica să se modernizeze?
Răspuns: Lumea se schimbă rapid și oamenii Bisericii trebuie să țină pasul cu ea, utilizând tehnologia actuală și adaptându-se din mers, întrucât nu există cursuri speciale în școlile teologice în acest sens. Cu toate acestea, Biserica nu se modernizează, ci ea se înnoiește.
Întrebare: După organizarea marilor pelerinaje, în presă se discută faptul că ar fi nepotrivit comportamentul unor credincioși. Există o limită între credința adevărată și unele gesturi care ne duc cu gândul la fanatismul religios?
Răspuns: Ani de zile am luat parte la cele mai mari pelerinaje din țară, deci cunosc foarte bine modul în care acestea se desfășoară. Dacă uneori există anumite incidente sporadice, acelea sunt mediatizate. Noi trebuie să ținem cont de faptul că cei mai mulți pelerini nu se duc la un hram în grupuri organizate, deci nu au un responsabil care să-i supravegheze și să le spună cum să se comporte. De asemenea, printre cei care se închină la sfintele moaște sunt unii care au probleme grave de sănătate sau poate sunt chiar bolnavi psihici și de aceea se află acolo, pentru a lua alinare sau în cel mai fericit caz tămăduire.
Omul credincios se poate manifesta în nenumărate moduri, toate fiind civilizate, însă bigotismul, habotnicia și fanatismul religios sunt abateri sau extreme, care nu caracterizează un credincios autentic, indiferent cărei religii i-ar aparține.
Întrebare: Cât de valabilă mai e azi sintagma „crede şi nu cerceta”?
Răspuns: Una dintre cele mai controversate sintagme atribuite creştinismului este „crede şi nu cerceta”, însă aceste cuvinte nu există în Sfânta Scriptură, ele fiind inventate de cineva care dorea discreditarea credinței în Domnul Hristos, catalogându-i pe creștini drept niște obscurantiști. Din contră, Mântuitorul i-a îndemnat pe cei ce cred în El: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide” (Matei 7,7-8). Sfântul Iacov a scris și el: „Dacă cineva dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate și fără înfruntare, și i se va da” (Iacov 1,5).
Religia nu se află în conflict cu știința, ci merge mână în mână cu ea. Astfel, dacă Dumnezeu, Creatorul și Proniatorul Universului, a revelat aleșilor Săi, precum Moise, Solomon ș.a. tainele lumii, prin insuflare directă, oamenii de știință le-au descoperit prin cercetare. Religia și știința reprezintă două căi care duc la aceeași destinație: descoperirea tainelor și a legilor Universului creat de Dumnezeu.
În acest sens voi menționa mai multe cărți care arată că religia și știința converg: „Bazele biblice ale științei moderne” de Henry M. Morris, tradusă în limba română și publicată de Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, S.U.A., 1993. „Ştiinţă şi teologie – preliminarii pentru dialog”, coordonată de pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Editura Eonul dogmatic, București, 2001. „Ştiinţă şi religie: De la conflict la dialog”, scrisă de John F. Haught, tradusă și publicată în limba română la Editura Eonul dogmatic, București, 2002. „Știință și credință. Mărturii ale savanților”, de Ioan Bute, Editura Corgal Press, Bacău, 2014. „Teologie Ortodoxă și Știință: Conflict, indiferență, integrare sau dialog”, scrisă de pr. Răzvan Andrei Ionescu, Editura Doxologia, Iași, 2015. „Dicționar de teologie ortodoxă și știință”, de pr. Răzvan Andrei Ionescu și Adrian Lemeni, Editura Doxologia, Iași, 2016.
În ceea ce ne privește pe noi, românii, primele noastre școli au fost ale Bisericii, iar cele dintâi tipărituri au fost tot bisericești, deci Biserica a promovat de la început cultura.
Slujitorii Sfintelor Altare au fost oameni de aleasă cultură, foarte mulți dintre ei fiind aleși membri ai Academiei Române. În acest sens poate fi consultată cartea scrisă de pr. acad. Mircea Păcurariu și Dr. Dorina N. Rusu: „Teologi români și străini membri ai Academiei Române”, Editura Andreiana, Sibiu, 2016.
Biserica Ortodoxă Română a reprezentat veacuri de-a rândul un focar de credință și cultură pentru toate țările ortodoxe din Estul Europei și din Orientul Mijlociu care se aflau sub ocupație otomană. Timp de peste patru secole, cărţile scrise sau imprimate în centre tipografice româneşti, fie în limbi de largă circulaţie pe atunci, cum erau slavona şi greaca, fie de circulaţie mai restrânsă, ca limbile arabă, georgiană, sârbă şi bulgară, au cunoscut o largă răspândire în Balcani şi în Orientul Apropiat, ţinând trează conştiinţa naţională şi ortodoxă a popoarelor oprimate de Semilună, întârindu-le încrederea în adevăr, dreptate şi libertate, precum şi speranţa în refacerea statelor naţionale de altădată.
Cultura, arta şi în genere, spiritualitatea post-bizantină au supravieţuit încă patru secole după 1453, anul marelui dezastru al cuceririi Constantinopolului de forţele armate otomane, dezvoltându-se pe pământul Ţării Româneşti şi al Moldovei, cu sprijinul material şi moral al domnitorilor acestor două ţări, consideraţi ca urmaşi ai „bazileilor” de altădată. Datorită acestora, Ţările Române au devenit „Bizanţul după Bizanţ”, după expresia pusă în circulaţie de marele savant Nicolae Iorga. Toate acestea au contribuit la ridicarea prestigiului Ortodoxiei Româneşti în toată lumea creştină.
Pe lângă cărțile în diverse limbi tipărite în țările române în evul mediu și răspândite în întreaga lume ortodoxă, renumitul domnitor Constantin Brâncoveanu le-a dăruit creștinilor ortodocși de limbă arabă o tipografie și încă una georgienilor, pentru a-și putea tipări în propria limbă cărțile de cult sau de cultură, de care aveau nevoie.
Astfel, în 1704, domnitorul Constantin Brâncoveanu i-a dăruit patriarhului Antiohiei, Atanasie al III-lea Dabbas, o tiparniță cu caractere arabe, pe care acesta a transportat-o în oraşul Alep din Siria. Până la acea dată, creştinii ortodocşi de limbă arabă n-au avut altă tipografie arăbească. Instalată la Alep, tiparniţa arabă lucrată în Ţara Românească a imprimat numeroase cărţi liturgice şi de teologie până prin 1724, apoi – reorganizată şi reutilată – a ajuns în alte localităţi, imprimând 76 de cărţi până în 1899.
Faima despre activitatea desfăşurată de tipografiile din Ţara Românească pentru apărarea Ortodoxiei, sub ocrotirea evlaviosului domnitor Constantin Brâncoveanu, a ajuns până departe în Răsărit, la georgienii din Munţii Caucazului. În anul 1708, când regele George al VII-lea (1707-1711) i-a scris mitropolitului Antim Ivireanul al Ţării Româneşti că doreşte să întemeieze o tipografie în ţara sa, ierarhul l-a trimis în Georgia pe ipodiaconul Mihail Ştefan, cel mai vechi şi priceput ucenic al său, însoţit de o echipă de lucrători tipografi din Ţara Românească. Aceştia duceau cu ei o tiparniţă, dar din partea lui Constantin Brâncoveanu, pe care au instalat-o la Tbilisi, aceasta fiind cea dintâi tipografie din Georgia, cu care Mihail Ştefan a imprimat primele 10 cărţi liturgice şi catehetice în limba georgiană (1709- 1711).
Întrebare: În societatea civilă, și nu numai, s-a format o prăpastie între cei care cred în familia tradițională creștină și cei care vor o mai mare toleranță în acest domeniu. Care este poziția dumneavoastră?
Răspuns: În calitate de creștin și de ierarh al Bisericii Ortodoxe pot avea o singură opinie, cea revelată de Dumnezeu și propovăduită de Sfânta Biserică.
După ce a creat lumea și viețuitoarele din ea, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ! Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l!»” (Facere 1,26-28).
Conform rânduielii statornicite de Dumnezeu numai un bărbat și o femeie se pot înmulți, aceasta fiind și o poruncă dumnezeiască adresată omului, care trebuie respectată.
După ce, prin împreună lucrarea lui Dumnezeu și a oamenilor, se naște un copil, acesta crește în armonia vieții de familie, îndrumat cu dragoste părintească de mama și de tata, fiind înconjurat, acolo unde este cazul, de frați și surori iubitori.
Când copilul se maturizează și întâlnește persoana pe care o iubește, îi vine rândul să-și întemeieze o familie, de aceea Sfântul Apostol Pavel a scris că „omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5,31-32). Din cuvintele Sfântului Pavel înțelegem că nunta este o Sfântă Taină, iar Apostolul neamurilor recunoaște doar ceea ce se săvârșește în Biserică, deci, din punctul lui de vedere, căsătoria civilă nu are nicio valoare în fața lui Dumnezeu.
În aceeași epistolă, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe cei ce se căsătoresc: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5,25), arătând prin aceasta că iubirea dintre soți trebuie să fie jertfelnică, după modelul Mântuitorului, care S-a jertfit pe cruce pentru a înființa Biserica, trupul Lui tainic.
După ce Dumnezeu îi binecuvintează pe cei doi soți cu copii, Apostolul neamurilor le spune și unora și altora: „Copii, ascultaţi întru Domnul de părinţii voştri, căci aşa este drept. «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta», aceasta este cea dintâi poruncă, urmată de făgăduinţa: «Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ». Şi voi, părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri spre mânie; ci dimpotrivă, creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6,1-4).
Din toate aceste pasaje scripturistice vedem cât de valoroasă este familia creștină, care este numită, pe bună dreptate, Biserica cea mică, în sensul că, acolo unde sunt împlinite poruncile lui Dumnezeu, soțul este asemenea unui preot, soția este un altar de jertfă, iar copiii sunt roadele iubirii dintre soți, fiind crescuți în frica lui Dumnezeu.
Întrebare: Le consideră Biserica pe femei inferioare bărbaţilor?
Răspuns: Este adevărat că anumite religii consideră femeile inferioare bărbaților, dar aceasta nu se întâmplă în creștinism. Calendarul ortodox este plin de femei sfinte și nu trebuie să uităm că Fiul lui Dumnezeu, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, S-a întrupat din pântecele preacurat al Sfintei Fecioare Maria. Dacă Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu făcut om, Maica Domnului este primul om care a realizat îndumnezeirea. De asemenea, Sfânta Cuvioasă Parascheva este ocrotitoarea Moldovei, iar în ziua prăznuirii ei, din 14 octombrie, la Iași are loc unul dintre cele mai mari pelerinaje din țara noastră, ceea ce arată marea prețuire de care se bucură Sfânta Cuvioasă Parascheva în sânul poporului român. În ceea ce ne privește pe noi, zălăuanii, Maica Domnului a fost aleasă protectoarea orașului nostru.
Îndată după înființarea Episcopiei Sălajului mi-am exprimat dorința expresă ca inspectorul școlar pentru disciplina Religie să fie o femeie, iar nu un bărbat, fără a nominaliza o persoană anume, iar de atunci până astăzi doamna profesoară Claudia Boha ocupă acest post.
Întrebare: Taxele pentru Biserică sunt obligatorii?
Răspuns: Prin definiție, orice taxă este obligatorie, însă Biserica încasează contribuții de cult, care sunt benevole, iar aceasta se observă din faptul că nu există parohie în care toți credincioșii să achite această contribuție. Cuantumul acestei contribuții este stabilit de Consiliul Parohial, în funcție de necesitățile parohiei, fiind în general unul redus, de doar câțiva lei lunar. În parohiile care au lucrări de amploare este posibil ca o perioadă de timp aceste contribuții să fie ceva mai mari, însă în comparație cu zeciuiala percepută de cultele neoprotestante, un creștin ortodox plătește într-un an mai puțin decât un neoprotestant într-o lună.
Întrebare: Este Biserica Ortodoxă din Sălaj o instituţie caritabilă? Ce fel de caritate promovează aceasta?
Răspuns:
Activitatea social-filantropică a Episcopiei Sălajului
Din anul 2008, activităţile cu caracter social s-au amplificat şi diversificat în eparhia noastră, adresându-se unui număr tot mai mare de persoane şi de problematici sociale, generate de transformările profunde prin care a trecut întreaga societate românească. Fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi migraţia, evidente mai ales în mediul rural, au fost motivele pentru care, la nivelul Episcopiei noastre, a fost creată o reţea de servicii de îngrijire la domiciliu, în care au fost implicate, până în anul 2020, un număr de 16 parohii. Au beneficiat de aceste servicii, anual, între 229 și 292 de persoane.
Pentru persoanele de vârsta a treia care au nevoie de sprijin permanent, au fost deschise două centre rezidenţiale, la Românaşi (acesta fiind cel mai mare centru de servicii sociale din Transilvania) şi Bic. Împreună, cele două centre au o capacitate de aproape 150 de locuri.
În acești ani, la Românaşi, Zalău şi Şimleu Silvaniei au fost inaugurate 3 centre de zi, iar în cadrul Mănăstirii Bic a funcționat, până în anul 2019, o școală și o grădiniță socială pentru 20 de copii.
În Șimleu Silvaniei a fost deschisă o cantină socială pentru familiile sărace, unde au primit zilnic masa de prânz până la 75 de persoane. În cadrul Centrului de Servicii Sociale Multifuncționale „Filantropia” din Șimleu Silvaniei au fost inaugurate 4 locuinţe de tranzit, iar la Asociația „Filantropia Porolissum” din Zalău funcționează un serviciu specializat pentru adicţii.
Toată această activitate a fost realizată în cadrul celor 23 de unități de cult care au fost acreditate ca furnizori de servicii sociale, în care au fost implicați anual, între 54 și 86 de angajați, precum și peste 400 de voluntari.
În ceea ce priveşte activităţile neacreditate, Sectorul Social al Episcopiei Sălajului a iniţiat în aceşti ani 363 de proiecte sociale, adresate copiilor, adolescenților, adulților și vârstnicilor, după cum urmează: 184 de elevi au fost implicaţi în activităţi de voluntariat prin Centrul „Sfântul Nicolae”, în activităţi de mentorat prin Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă sau în acțiuni de prevenire şi combatere a consumului de substanțe psihotrope, de promovare a valorilor creştine, precum şi în activităţi de ajutorare a oamenilor nevoiași. 102 elevi au primit burse de studiu în valoare de 95.000 lei, 811 au fost ajutaţi cu rechizite, echipament sportiv şi uniforme, iar 300 de copii au primit, în ajunul marilor sărbători, pachete cu alimente, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte noi. De asemenea, 75 de copii şi două şcoli – Școala cu clasele I-IV din Borza și Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău – au primit calculatoare gratuite și dispozitive electronice pentru a putea urma cursurile online ale școlii, iar două clase ale Liceului Ortodox și două clase ale Liceului Teoretic din Hida au fost dotate cu mobilier, constând în bănci şi scaune pentru elevi.
Proiecte pentru adulți: 103 persoane cu probleme grave de sănătate au fost ajutate cu suma de 283.000 lei.
41 de persoane cu dizabilităţi locomotorii au primit dispozitive care să le faciliteze deplasarea.
64 de persoane cu probleme de vedere au primit Biblia pe suport audio.
Peste 6.000 de persoane aflate în nevoi au primit ajutor material cu ocazia sărbătorilor creștine.
359 de persoane au primit consiliere şi au fost informate în problemele legate de violenţa în familie, consumul de alcool, creşterea şi educarea copiilor, calificare/recalificare în domeniul social.
Prin colectele realizate în parohiile din eparhia noastră, 33 de familii din Sălaj, 250 de familii din judeţul Olt şi 100 de familii din județul Suceava au primit ajutoare în urma inundaţiilor.
Proiecte pentru vârstnici: aproape 1000 de persoane care se confruntă cu singurătatea sau cu probleme financiare au primit sprijin material și financiar, produse de igienă și obiecte electrocasnice.
În timpul pandemiei generată de COVID 19, Episcopia Sălajului a constituit un grup de voluntariat – „Sfântul Zotic” – care să ofere ajutor, consiliere psihologică, asistență religioasă și sprijin material în contextul pandemiei de COVID 19, s-a achiziționat o linie telefonică de urgențe pentru perioada pandemiei și a fost asigurată permanența în a se răspunde la acest număr de telefon. De acest program au beneficiat 13 persoane aflate în carantină, două persoane aflate în izolare, 7 persoane ce reclamau stări de depresie, panică și anxietate pe fondul șederii prelungite în casă, 6 familii cărora li s-au achitat facturi la utilități publice, 4 familii care au primit materiale sanitare (medicamente și scutece pentru adulți), 18 familii care au fost ajutate cu alimente de bază și 11 familii au fost ajutate la cumpărături. La nivelul Episcopiei Sălajului, au fost sprijinite în perioada instituirii Stării de urgență, 149 de persoane aflate în izolare, 13 persoane carantinate, 165 de persoane vârstnice singure (rămase fără sprijin, din cauza măsurilor impuse pe perioada stării de urgență) și alte 203 persoane vulnerabile din punct de vedere social, s-a înregistrată donația sumei de 27.500 de lei către Spitalul Județean de Urgență din Zalău și Spitalul Orășenesc „Prof. Dr. Ioan Pușcaș” din Șimleu Silvaniei.
Pentru susţinerea întregii activităţi de asistență socială și filantropică, în această perioadă, la nivelul Episcopiei Sălajului a fost cheltuită suma de peste 11.000.000 de lei, din care 4.200.000 din fonduri publice, sub formă de subvenţii sau sprijin financiar pentru activităţi sociale, iar cea mai mare parte a acestor cheltuieli a fost asigurată din fondurile proprii ale unităţilor de cult implicate, prin donaţii, sponsorizări sau colecte.
Întrebare: În școli, ora de Religie a devenit un subiect tot mai sensibil. De ce oare?
Răspuns: Ora de Religie este una dintre cele mai plăcute și îndrăgite de elevi din întreaga programă școlară. O dovadă clară în acest sens o reprezintă faptul că există copii neoprotestanți care, cu acordul părinților, doresc să frecventeze ora de Religie predată de un profesor ortodox.
Chiar dacă unor elevi nu le place matematica, iar alții nu vor să facă mișcare, lipsind cât pot de des de la ora de educație fizică, nu s-a gândit nimeni ca aceste discipline să fie eliminate din trunchiul comun.
Este adevărat că există unii adversari ai orei de Religie și, cu toate că sunt puțini, sunt foarte gălăgioși, iar prin aceasta încearcă să pară că predarea Religiei în școală este o problemă mult mai amplă.
Acești oameni au opțiunea legală de a nu-și lăsa copiii să participe la ora de Religie, de aceea nu înțeleg de ce sunt deranjați de părinții și elevii care vor ca în școală să se studieze Religia. O astfel de atitudine este nedemocratică și dacă ar reuși să se impună, ar duce la o dictatură a unei minorități asupra majorității.
Voi da chiar un exemplu foarte expresiv în această privință: Dacă un om nu consumă carne de miel, este normal să ceară autorităților țării în care trăiește să interzică creșterea oilor?
Chiar dacă o persoană este agnostică, ori dintr-un anume motiv are o problemă cu oamenii Bisericii și cu ora de Religie, de ce trebuie să transfere asupra întregii sale familii și eventual asupra întregii societăți problema respectivă?
Mai există încă un aspect pe care îl voi menționa aici. Un adversar al orei de Religie care nu își lasă copiii să frecventeze această disciplină nu este conștient de faptul că își privează urmașii de o parte importantă din ceea ce reprezintă cultura generală.
Întrebare: Cum ne pregătim de Paşti şi cum ar trebui să o facem, de fapt?
Răspuns: De la Domnul Hristos am învățat că trebuie să trecem prin moarte pentru a ajunge la înviere. Astfel, pregătirea pentru Sfintele Paști cuprinde primenirea sufletului sau curățirea lui prin Taina Spovedaniei, prin care murim păcatului pentru a învia împreună cu Hristos. De asemenea, este bine ca în perioada sărbătorilor pascale să ne sporim faptele bune, care pentru cei ce le săvârșesc înseamnă o îmbogățire a zestrei lor spirituale, iar beneficiarilor le aduc bucurie, mângâiere și speranță.
Tradițiile de Sfintele Paști, care implică mielul, ouăle roșii, o masă îmbelșugată etc. sunt bune, ele reprezintă spiritualitatea și cultura poporului nostru, însă nu trebuie să ne limităm doar la ele, ci trebuie să fim pătrunși de duhul sărbătorii.
Întrebare: Ce urare le faceți creștinilor sălăjeni de Sfânta Înviere a Domnului?
Răspuns: Cu prilejul fericit al Învierii Domnului Hristos din morți le doresc cititorilor ziarului dumneavoastră să aibă parte de sărbători binecuvântate, cu pace, linişte, îndestulare şi bună înţelegere în familie, roade duhovniceşti îmbelşugate, sănătate, îndelungare de zile, şi realizări materiale spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea neamului omenesc.
– a consemnat Daniel Mureşan –
