Octombrie 1517. Martin Luther (1483-1546) preot catolic, doctor în teologie, nemulțumit de faptul că din punctul său de vedere Biserica s-a îndepărtat de misiunea pe care o are în lume prin vânzarea indulgențelor, a redactat 95 de teze despre care legenda spune că le-ar fi bătut pe ușa bisericii din Wittenberg. Fără să vrea, momentul a reprezentat scânteia Reformei din Germania care se va propaga cu repeziciune în întreaga Europă. Nici Transilvania nu a scăpat de ”vâlvătaia” reformei religioase, cele trei națiuni favorizate, ungurii, sașii și secuii, care erau catolici, au trecut pe rând, în marea lor majoritate, la Reformă.
În anul 2017, creștinii reformați (luterani, calvini sau unitarieni) au marcat o jumătate de mileniu de la începutul Reformei, prilej cu care, biserici reformate din întreaga lume au ajuns în centrul atenției. În Sălaj (Szilágy vármegye în maghiară), comitat înființat în 1876 prin unirea comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, regiune revenită apoi Regatului României după tratatul de la Trianon din 1920 și reorganizată în perioada interbelică și apoi în 1968, se găsesc numeroase biserici reformate aparținând credincioșilor de etnie maghiară.
Multe dintre ele sunt adevărate bijuterii arhitectonice, care uimesc în special prin celebrele tavane casetate, unele pictate cu motive florale, zoomorfe sau antropomorfe. Despre una dintre aceste biserici reformate, printre cele mai frumoase din Sălaj și poate chiar din Transilvania, vom vorbi în cele ce urmează.
Crasna (Kraszna în limba maghiară) este o localitate situată în depresiunea Șimleului, la confluența râului Crasna cu Valea Banului. Centrul Comitatului Crasna, localitatea a fost ridicată la rang de oraș în anii 1450-1470, pentru ca la 1609 să primească dreptul de a ține târguri. Chiar dacă în timp localitatea și-a pierdut statutul de oraș, rămâne în continuare una dintre localitățile importante ale Sălajului.
Așa se poate explica faptul că în centrul satului se află o impunătoare biserică, una dintre cele mai mari din întreg județul. Actuala biserică a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea sau al XV-lea, în stil gotic. Se mai disting elemente de arhitectură specifice acestui stil cum ar fi ferestrele ogivale, forma ușii sau tavanul cu boltă în arc frânt al unei capele. Posibil să fi existat înainte o altă biserică pentru că pe la 1345 documentele atestă existența unui paroh catolic pe nume Vincze (archidiaconus de Kraszna). În 1391 paroh era László și pe vremea lui s-a construit actuala biserică.
Biserica a fost la început catolică, câteva elemente de arhitectură cum ar fi existența unei capele sau nișa din perete sunt dovezi clare în acest sens. După ce curentul reformat ajunge în zonă, biserica trece în mâna credincioșilor reformați. Când prefectul comitatului Crasna, Drágfi Gáspár trece în 1543 la religia calvină, tot satul îl urmează. Preoții catolici părăsesc satul iar casa parohială intră în posesia reformaților.
Acum, la 500 de ani de la reformă (marcați în anul 2017), esența credinței reformate este încrustată în marmură pe o placă comemorativă: ”Sola Scriptura / Sola Fide / Sola Gratia / Solus Cristus / Soli Deo Gloria”
La început, biserica avea o singură navă, la care i se adaugă un turn la 1708. Zidul turnului are înălțimea de 18 metri iar acoperișul încă 20 de metri. Grosimea zidurilor este de 1,2 metri, atât nava cât și turnul sunt sprijinite de contraforți puternici.
Absida fostului altar (al fostei biserici catolice), are următoarele dimensiuni: lungime – 9,6 m, lățime 8,5 m și înălțime 6,1 m. Este singura parte a actualei biserici reformate ce nu are tavan casetat.
Tavanul casetat, pe care-l vom descrie pe larg în cele ce urmează, a fost realizat la 1736 de către meșterul tâmplar Pataki Asztalos János. Nu se cunoaște prea multe despre meșter, Magyar Katolikus Lexicon scrie doar că a trăit în secolul XVIII și că a lucrat la Șimleu-Silvaniei (1724) și Crasna (1736). Se pare că a lucrat și la Acâș (Akos) unde a pictat băncile și coroana amvonului. Unii specialiști sunt de părere că și aici ar fi existat un tavan casetat, realizat de meșter, care a dispărut între timp. Nici numele nu este clar: în limba maghiară ”asztalos” înseamnă ”tâmplar”. În cazul de față putem avea ”tâmplarul Pataki János”, iar ”Asztalos” să fie un supranume. Pe de altă parte nu reiese clar dacă Pataki Asztalos János este doar constructorul, tâmplarul, sau este și pictorul casetelor.
Tavanul casetat și pictat din Biserica Reformată Crasna este posibil să fie cel mai amplu din întreg spațiul cultural transilvănean. Sunt de fapt trei tavane casetate, unul care acoperă nava principală și alte două care acoperă nava transversală adăugată în anul 1909.
Orientarea spațială a navei principale și prin urmare a bisericii nu este Este-Vest așa cum s-ar crede. Orientarea este NE – SV (cu turnul clopotniță spre Nord-Est și absida fostului altar spre Sud-Vest).
Se pune, firesc, întrebarea: de ce bisericile reformate au în marea lor majoritate tavan casetat? În secolele XVI-XVIII năvălirile succesive ale turcilor și tătarilor au făcut ca multe din bisericile creștine să fie parțial distruse. Dacă zidurile groase au rezistat incendiilor, bolțile s-au prăbușit în mare parte, fiindcă în construcția unei biserici gotice, punctul cel mai vulnerabil era bolta cu arcade. A mai supraviețuit incendiilor și cutremurelor câte o boltă cu arcade a câte unui sanctuar, așa cum este și cazul la Crasna. Însă cele mai multe bolți ale navelor s-au prăbușit.
O dovadă în acest sens se află într-o altă biserică sălăjeană, cea romano-catolică din Șimleu. Aici, pe două grinzi din podul bisericii se poate citi în limba latină un dublu-cronosticon:
”IN CINERES MISIT SACRA TECTA HAEC TVRCa COLONIS ALTERA SED REDEVENT TECTA IVVANTE DEO”. Traducerea în limba română a inscripției latine ar fi următoarea: ”Acest sfânt acoperiș a fost transformat în cenușă de către invazia turcă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu se întoarce un nou acoperiș.”
Dacă împărțim textul în două:
”IN CINERES MISIT SACRA TECTA HAEC TVRCa COLONIS” și
”ALTERA SED REDEVENT TECTA IVVANTE DEO”
iar literelor cu rol de numeral în limba latină (I=1, V=5, X=10, C=100, D=500, M=1000) le transformi în numere și le aduni, obții în cazul primului text anul 1660 – cel în care biserica a fost distrusă respectiv anul 1666 cel în care acoperișul a fost refăcut”
Ultima mare invazie a tătarilor în Europa a fost în sec. XVIII. La Cavnic, în Maramureș se mai păstrează un monument – așa numitul stâlp al tătarilor – ridicat la 1736, pe care avem un alt cronosticon ”aVe CeLse Vlator! trIstIs haeC fUIt ora prIUs grassantIbUs tartarIs anno qUeM sIgnat hIC LapIs ast nUnC transeUnte franCIsCo rege toto gustIt peCtore” ce duce spre anul 1717.
În acest context, este de la sine înțeles că în majoritatea cazurilor, au avut loc reconstrucția tavanelor. Iar cea mai simplă și la îndemână metodă era ca tavanul să fie podit, susținut de grinzi de lemn. Iar cum o suprafață mare dădea o senzație de monotonie, s-a trecut la împărțirea în casete pătrate și la decorarea acestora.
Mai este un fenomen, care însă la Crasna nu se aplică dar care poate se înscrie în același context. Istoricul Bogdan Ilieș: ”În a doua parte a secolului al XVIII-lea, politica de toleranță a împăratului Iosif al II-lea aducea raporturile confesionale din Transilvania într-o nouă etapă a evoluției lor. Edictul de concivilitate din 22 martie 1781 acordase posibilitatea românilor ortodocși de a achiziționa case și proprietăți în Pământ Crăiesc și în orașele săsești, iar Edictul de toleranță din același an stabilea condițiile în care puteau fi renovate bisericile, inclusiv cele folosite de români. În același timp, edictul de toleranță și cel de concivilitate au stimulat construirea edificiilor de cult și în cazul comunităților reformate.”
Casetele lui Pataki Asztalos János din 1736
Primul tavan casetat (kazettas menyezetes – în limba maghiară) acoperă nava principală, orientată aproximativ pe direcția est-vest. Acesta este format din 140 de casete dispuse pe 10 rânduri, fiecare rând având 14 casete. Simbolistica celor 140 de casete (unii spun că ar fi 138, 2 dintre ele fiind goale) este diversă, se pare că la Crasna avem cea mai mare diversitate de motive pictate pe aceste casete. Una dintre inscripții menționează anul 1736 (ANNO Do MDCCXXXVI) alături de numele Pataki Asztalos János.
Desigur, predomină motivele florale sau vegetale. Avem nu mai puțin de 96 de casete decorate cu motive florale, ceea ce reprezintă 68,5% din totalul casetelor. Multe din motivele florale sunt circulare, acest tip de motiv fiind des întâlnit și în cazul altor biserici reformate, inclusiv din zona Sălajului. La Crasna, uneori meșterul dă dovadă de creativitate, încercând parcă să nu repete modelul, însă sunt și multe casete ce au același motiv floral.
Avem apoi casete ilustrate cu motive zoomorfe. Sunt 23 de reprezentări (16,4%) din cele mai diverse. Întâlnim atât animale domestice (oaie, măgar, gâscă, porumbel, găină / cocoș) cât și animale sălbatice (barză, lup, lebădă, pești, vultur, bufniță, șoim, păun, căprioară, cămilă etc.). Deși majoritatea animalelor sălbatice (remarcăm prezența a multor păsări) sunt cele din Natura apropiată, interesante sunt reprezentările de animale exotice. În cazul acestora explicația prezenței lor ar trebui căutată în științele esoterice. Până la urmă și animalele sunt creația unicului Dumnezeu, așa că prezența lor nu ar trebui să surprindă.
Uneori, animalele sunt reprezentate dinamic, meșterul a desenat scene de luptă. De exemplu o pasăre neagră atacă un iepure sau un lup e cu gura pe gâtul unei rațe. Pasărea neagră poate fi o acvilă, ipoteza pare plauzibilă pe baza analogiei cu o altă casetă în care acvila bicefală (aici nu este niciun fel de dubiu) este la fel reprezentată.
Dar dincolo de reprezentările animalelor, mai avem câteva casete în care parcă meșterul vrea să ne ducă într-o lume mitologică, de basm. În casetele de la Crasna avem un întreg bestiar, ca și în cărțile vechi medievale. Pataki Asztalos János a reprezentat printre altele două sirene (Sirén în text) – creaturi mitologice, femei cu trup de pește; grifon (Griff madár în text) – monstru mitologic cu trup de leu și aripi de vultur; unicorn (casetă fără text) – animal mitologic numit și inorog, cal cu corn în frunte sau dragon (casetă fără text) – creatură mitologică reprezentată sub forma unui șarpe cu aripi. Avem în total 5 casete cu reprezentări mitologice.
O altă categorie de casete o reprezintă cele ce înfățișează, într-un stil naiv, specific barocului sătesc târziu, scene biblice. Iarăși este surprinzător faptul că astfel de scene apar într-o biserică reformată. Trebuie precizat că de regulă, în registrul tavanelor casetate, alături de caseta ce conține text, și de cele cu motive florale, ”sunt permise” reprezentări simbolice ale unor scene importante din Biblie cum ar fi scena cu Adam și Eva în grădina Edenului sau scena cu pelicanul – aluzie la jertfa hristică. Însă, aici la Crasna, avem de a face cu o abatere (voită?) de la canoane. Deși scenele sunt aproape exclusiv din Vechiul Testament, acestea sunt importante prin faptul că sunt impregnate adânc în mentalul colectiv al credincioșilor. Vorbim despre Adam și Eva, Iona înghițit de balenă sau corabia lui Noe. Avem așadar 3 casete cu scene biblice din Vechiul Testament.
În ce privește Noul Testament, avem două casete ce reprezintă pești. Nu sunt cinci așa cum apare în Evanghelii (înmulțire celor cinci pâini și a celor doi pești) ci sunt trei pești pe o casetă și alți patru pe altă casetă. În schimb, avem două casete ce fac trimitere la Apocalipsa Sfântului Ioan. Pe una dintre ele este reprezentată o femeie cu coroană pe cap, cu aripi ca de înger ce stă pe o semilună, iar pe caseta alăturată apare un balaur cu șapte capete. Este fără îndoială reprezentarea scenei din capitolul 12:
”În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin ca să nască. În cer s-a mai arătat și un alt semn: și iată s-a văzut un mare balaur roșu, având șapte capete, zece coarne și șapte diademe pe capete. Cu coada lui trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Și balaurul a stat înaintea femeii care era să nască, pentru ca să-i sfâșie copilul când îl va naște” (Apocalipsa 12.1-4)
Pare puțin atipică reprezentarea, faptul că femeia are aripi. Însă tot cartea Apocalipsei ne lămurește: ”Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită un timp, timpuri și jumătatea unui timp, departe de fața șarpelui.” (Apocalipsa 12:14)
Am ajuns și la cele mai interesante casete, cele ce conțin diferite simboluri, unele greu de descifrat. Despre un simbol am vorbit deja, este vorba despre cel cu pelicanul. Este vorba despre un pelican (îți dai seama de asta după text) care se auto-rănește, împungându-se cu ciocul în piept, pentru ca sângele scurs să-i învie puii uciși de șarpe. Este evident că această legendă esoterică face trimitere la jertfa lui Hristos. Interesant este faptul că reprezentarea pelicanului apare în biserici de diferite confesiuni, în cele catolice și protestante dar și în cele greco-catolice devenite ortodoxe. În bisericile reformate mai ales, pelicanul apare sub forma unei statuete realizată din lemn sau ipsos și de regulă ornamentează coroana amvonului. În Sălaj, scena a mai fost identificată în tavanul casetat al Bisericii Reformate din Șimleu-Silvaniei dar și în bisericile de lemn din Borza sau Porț.
Alte câteva casete au o simbolistică ce nu a putut fi descifrată. Într-una dintre acestea, sunt două păsări cu picioare lungi (posibil să fie cocostârci sau stârci cenușii, păsări prezente în arealul localității), ce stau față în față având gâturile străpunse de o săgeată. Între cele două păsări este o plantă / o floare. Aurel Margin, tehnician zoo-veterinar și fost vânător, bun cunoscător al lumii animale, mai ales a păsărilor, are următoarea interpretare: ”Păsările din imagine aparțin aceleiași specii. hașurarea exemplarului din dreapta sugerează dimorfism sexual, deci avem un mascul și o femelă. Motivul floral care desparte partenerii reprezintă progenitura, în imagine se pare că floarea crește din ouă. Săgeata care străpunge gâturile păsărilor sugerează sacrificiul părinților. Observăm că săgeata evită floarea, deci urmașii sunt protejați prin sacrificiul părinților.”
Mai avem o casetă care pare să aibă reprezentat pe ea cuțite de plug. Sunt patru astfel de cuțite de plug dispuse sub forma crucii Sfântului Andrei dar și alte patru cuțite (de vânătoare?) dispuse paralel cu laturile pătratului casetei. Sau poate acele reprezentări încrucișate sunt securi? Între acestea, spațiul rămas liber duce cu gândul spre zvastică. Nu trebuie să ne gândim nicio clipă la motivul nazist, să nu uităm că desenele casetelor datează din 1736. Poate fi mai degrabă versiunea hindusă a zvasticii, aceasta fiind decorată cu un punct în fiecare sfert. Exact așa avem și în reprezentarea de la Crasna. Sigur, rămâne întrebarea: de ce o reprezentare simbolică hindusă, străină de spațiul cultural în care ne găsim?
Stema veche a Crasnei
În partea centrală a tavanului, încadrată de cele două casete text, apare stema veche a Crasnei. Un butuc de viță de vie cu un ciorchine uriaș, alături de două spice de grâu sunt elementele constitutive ce reflectă ocupația de bază a locuitorilor: agricultura și viticultura în mod special. În jurul stemei sunt reprezentate patru păsări, iar textul este următorul: ”Karaszna Varassának Cimere”. Așa cum se poate remarca, la 1736 Crasna era oraș.
Ciorchinele de strugure desenat intenționat supra dimensionat, poate sugera bogăția recoltelor de struguri ale zonei.
Un ciorchine la fel de mare apare desenat pe cea de a doua casetă în care apare o reprezentare antropomorfă (prima casetă a fost cea cu Adam și Eva). Doi bărbați, ce par a fi orășeni după costumație, au între ei un ciorchine uriaș de strugure. Textul ce însoțește caseta este ”Kanahan beli sidok” (Evreii din Canaan). Este desigur, o aluzie la scena din Vechiul Testament, în care iscoadele israeliților iau contact cu țara promisă Canaan.
”Moise i-a trimis să iscodească țara Canaanului. El le-a zis: ”Mergeți de aici spre miazăzi și apoi vă suiți pe munte. […] cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiți cu inimă și luați cu voi roade din țară”. Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.” (Numeri 13:17-20)
”Au ajuns până la valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugure și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat și rodii și smochine. Locul acela l-au numit valea Eșcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel” (Numeri 13:23-24)
Oare de ce meșterul a alăturat aceste două casete, singurele ce conțin reprezentări antopomorfe? De ce lângă caseta cu Adam și Eva în Grădina Edenului a ținut să reprezinte scena cu iscoadele fiilor lui Israel ce se întorc din Eșcol cu ciorchinele de strugure?
Faptul că același ciorchine uriaș apare și pe stema veche a orașului Crasna, denotă bogăția locului și binecuvântările pe care Dumnezeu nu încetează să le reverse asupra locuitorilor.
Astăzi, Crasna nu mai este oraș, dar a rămas o comună mare și bogată. Iar pe actuala stemă, se mai păstrează ciorchinele de strugure și spicele de grâu. Recent, la 14 iunie 2021, a fost aprobată stema comunei Crasna. În descriere se arată, referitor la ciorchinele de strugure:
”În cartierul 1, în câmp albastru (azur), un ciorchine de strugure natural cu două frunze verzi și trei spice de grâu de aur ieșind din ciorchine. […] Ciorchinul de strugure și spicele de grâu sunt simbolurile vechiului blazon al satului Crasna, datat 1736.” Este îmbucurător faptul că se păstrează tradiția heraldică a localității.
De altfel, în Biserica Reformată din Crasna este arborat la loc de cinste, steagul comunei, pe care apare și stema acesteia.
Trei iepuri în cerc
Printre cele 140 de casete, există una care este, cu siguranță, cea mai misterioasă și mai incitantă dintre toate. Sunt trei iepuri care par să alerge unul după altul într-un cerc. Ceea ce uimește este faptul că cei trei iepuri au în total doar trei urechi. Cum este posibil așa ceva? Ei bine, printr-o dispunere ingenioasă, fiecare iepure are câte o ureche suprapusă peste urechea celuilalt. Adică fiecare iepure are (evident) două urechi dar împreună, cei trei iepuri, par a avea doar trei urechi.
Dacă mai ținem cont de faptul că cele trei urechi desenate formează un triunghi echilateral, se pare că avem în față o problemă de matematică. În susținerea acestei afirmații mai vine și explicația că în imagine avem de fapt o simetrie circulară. Dacă luăm imaginea unuia dintre iepuri și o rotim în jurul centrului cercului în care e înscris desenul, cu un unghi de 120 de grade, obținem imaginea celui de-al doilea iepure. Și după încă o rotire în același sens cu alte 120 de grade obținem imaginea celuilalt iepure. Este, dacă vreți un puzzle matematic, o iluzie optică. O imagine ce exprimă mișcarea perpetuă.
Bun, e frumoasă imaginea și conține și ceva matematică. Dar ce caută ea într-o biserică? Răspunsul la această întrebare este unul dificil, asta dacă există un răspuns fără echivoc. Cred că mai degrabă pot exista niște posibile explicații, niște ipoteze, nicidecum un răspuns clar.
Simbolul celor trei iepuri în cerc (three hares în engleză sau trois lievres în franceză) a fost identificat în diverse spații culturale și în diferite epoci istorice: din extremul Orient (China) trecând în sudul Rusiei și Iran, până în Occidentul european în state precum Germania, Franța, Elveția sau dincolo de Canalul Mânecii, în regiunea Devon din Anglia. Din secolul VI (desenele din peșterile din China) și până în secolul XIV (în bisericile din Europa). Simbolul trei iepuri în cerc transcede religii precum budismul, islamul, iudaismul și creștinismul. Așadar avem toate ingredientele pentru un simbol universal, păgân și creștin totodată, înconjurat de mister și având o doză bună de ocultism.
În mitologia diferitelor culturi, iepurii de câmp au o simbolistică diferită. În mitologia chineză iepurele este simbol al învierii. Iepurele este asociat zeiței păgâne Oestare, împreună cu luna, posibil pentru că se credea, în mod eronat, că perioada de gestație a lor este de 28 zile. Această perioada poate explica denumirea ciclului feminin (estru – menstruație în limba română) și denumirea principalului hormon feminin (estrogen). De asemenea, din denumirea zeiței Oestera / Ostara sărbătorită pe 21 martie în preajma echinocțiului, avem denumirea sărbătorii pascale (Easter în limba engleză). De altfel, într-o reprezentare realizată în 1884 și publicată în 1901, zeița apare ca o femeie ce plutește peste lume însoțită fiind de îngeri, păsări și…iepuri. Autorul xilogravurii este Eduard Ade (1835-1907) care a realizat-o după schița lui Johannes Gehrst (1855-1921).
Într-o altă gravură în lemn, de data aceasta cu tematică religioasă, a celebrului artist german Albrecht Dürer (1471-1528), Sfânta Familie cu trei iepuri (Holy Family with Three Hares în engleză sau La Sainte Famille avec trois lieves în limba franceză), apar alături de Maria cu pruncul Isus și de Sf.Iosif, trei iepuri. Lucrarea a apărut în anul 1498. Nu sunt în poziția circulară, ca și în caseta pictată din Crasna, dar faptul că apar într-o scenă religioasă pare să fi influențat acceptarea iepurilor în reprezentările creștine.
Iepurele este asociat Lunii. Asta pentru că unele culturi, văd în petele de pe Lună silueta unui iepure. marea Liniștii, locul în care a aselenizat Apollo 11, reprezintă capul iepurelui iar Mările de Nectar și Fertilitate urechile iepurelui. În tradițiile budiste, iepurele este o creatură selenară. Legenda spune că neavând ce ofrandă să-i ofere zeiței Indra, iepurele s-a sacrificat aruncându-se în focul sacru. Drept răsplată a fost așezat pe Lună.
Se pare că cele mai vechi simboluri în care apar cei trei iepuri în cerc se găsesc în peșterile din Mogao, aproape de Dunhuang localitate din nord-vestul Chinei. În timpul dinastiilor Sui (581-618) și Tang (618-907). Aici, pe bolta a cel puțin 17 peșteri, picturile au în centrul lor motivul celor trei iepuri în cerc.
Dunhuang se află pe vechiul drum al mătăsii, așa se explică faptul că acest simbol a migrat spre Mongolia, Siria și Egipt unde a fost găsit pe vase de ceramică și sticlă sau pe materiale textile sau pe monede iraniene. În Europa, simbolul ajunge cel mai probabil tot pe Drumul Mătăsii, la începutul celui de al II-lea mileniu, fiind identificat pe un relicvar creștin din catedrala Trier (Germania) datat 1100 sau pe un clopot din Haina (Germania) de la 1224, dar și plăci ceramice din Wissembourg (Franța) în sec. XIV. Cum cele mai multe motive din Europa datează din sec XIII, este posibil să existe o legătură între acestea și Pax Mongolica când comerțul și toleranța religioasă a diferitelor culturi era la ordinea zilei pe Drumul Mătăsii.
În perioada medievală, au apărut diverse lucrări în care apar cei trei iepuri circulari. Într-o Psaltire din secolul XIII, ilustrațiile de la începutul capitolelor ce ornează literele conțin și iepuri. Psalmul 38 este deschis printr-o imagine a Judecății lui Solomon, extensia acesteia conținând patru iepuri (f 35v). Psalmul 52 este deschis printr-o ilustrație ce reprezintă Ispitirea lui Isus, extensia acestei imagini conținând simbolul celor trei iepuri în cerc. (f 44 r)
Într-o altă Psaltire din 1270-1280 (Gradisson Psalter) la fila f 45r, litera D a Psalmului 22 este ilustrată cu cei trei iepuri în cerc în gura unui dragon. ”Deus, Deus meus, respice in me: qare me dereliquisti?” (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? – traducerea din Noul testament cu Psalmi, ediția GBV) – este textul ce urmează după scena cu cei trei iepuri în cerc.
E clar că în secolul XIII, în Anglia, simbolul căpătase valențe creștine. Poate așa se explică de ce este prezent în 16 biserici din regiunea Devon din Anglia, sculptat de regulă în lemn de stejar pe cheia de boltă.
În 1717, cu cu 20 de ani înainte de construcția și pictarea tavanului de la Crasna, călugărul benedictin Basilius Valentinus ( FRATER BASILIVS VALENTINVS BENEDICTINI ORDINIS MONACHVS ET PHILOSOPHVS HERMETICVS – cum scris pe copertă) publică la Hamburg cartea Chymische Schrifften (Scrieri chimice), o lucrare voluminoasă de 1133 pagini. La pagina 145, unde vorbește de Venus (planeta Venus?) apare o imagine în care, într-un cerc, se găsește imaginea cu cei trei iepuri ce par a fi fugăriți de trei ogari. Interesant este faptul că simbolul din centrul imaginii este simbolul astrologic al planetei Mercur. E drept, și celelalte simboluri astrologice apar în imagine, în sens orar: Soarele, Luna, Marte, Jupiter, Saturn, Mercur și Venus.
Simbolul cu cei trei iepuri în cerc apare și în diferite sinagogi din țări precum Cehia, Ucraina, Germania dar și pe pietre funerare evreiești din Ucraina. Interesant este faptul că în spațiul central și est-european (Cehia, Ucraina) simbolul apare în secolul XVIII, fiind oarecum contemporan cu desenul din Biserica Reformată Crasna.
Un itinerar al simbolului celor trei iepuri în cerc a fost clar, de la est la vest, urmând Drumul Mătăsii, din China până în nord-vestul Europei în Germania, Elveția, Franța și Anglia. Credem că este posibil ca simbolul să fi urmat și un alt traseu, de la vest la est. Cert este că în secolele XVII-XVIII simbolul ajunge și în Europa de Est, în Moravia (Cehia de astăzi), Ucraina și Transilvania, foarte probabil pe filiera germană.
Simbolul celor trei iepuri în cerc de la Crasna, posibil singurul din spațiul cultural transilvănean, a atras atenția cercetătorilor britanici care s-au ocupat de problematica acestui simbol. Este vorba despre dr. Tom Greeves – istoric și arheolog și de dr. Susan Andrew – cercetător și istoric de artă, care alături de fotograful Chris Chapman au fondat proiectul ”The Three Hares Project” în anul 2000. Pe pagina proiectului sunt redate informații esențiale despre simbol și de asemenea sunt redate imagini din diferite spații culturale.
Un alt site interesant, fie și prin mulțimea imaginilor prezentate, este blogul de limbă franceză Trois Lievres. Cei interesați pot găsi aici imagini și referințe despre (aproape) toate reprezentările în care apare acest simbol.
Referitor la simbolistica imaginii cu cei trei iepuri, Tom Greeves afirmă: ”Este dificil să sugerăm care ar putea fi simbolismul imaginii în care apar cei trei iepuri. Nu am găsit nicio dovadă a semnificației lor medievale originale. Dacă a existat o semnificație până prin anii 1700, aceasta s-a pierdut într-un context european. Cu toate acestea, în perioada medievală (între anii 600 – 1500) motivul este adesea considerat a fi sacru. În perioada post-reformă și în timpurile moderne, orice interpretare poate fi acceptată. În spațiul german, motivul a fost asociat cu vânătoarea dar este folosit și ca însemn heraldic. Mulți afirmă faptul că prezența motivului în biserici este legat de simbolistica Sfintei Treimi, însă nu există dovezi clare care să susțină acest lucru. Desigur, imaginea este fermecătoare și paradoxală în același timp, fiecare iepure are două urechi dar împreună au doar trei urechi, așa că imaginea exercită o atracție pentru diferiți artiști dar și pentru matematicieni.”
De asemenea, văzând imaginea cu tavanul casetat de la Crasna, dr. Sue Andrew afirmă: ”Există o semnificație religioasă clară pentru multe dintre casete – Adam și Eva, Arca lui Noe, Iona înghițit de balenă, femeia îmbrăcată în soare cu luna la picioare din cartea Apocalipsei, la fel ca și balaurul roșu cu șapte capete. Există, de asemenea, o mulțime de fiare din bestiarul medieval – pelicanul, vulpea, bufnița, leul, grifonul, unicornul etc. Practic aș interpreta întregul tavan ca o reprezentare a luptei dintre bine și rău, ceea ce ar avea sens într-o biserică. Cred că iepurii se încadrează în această temă și simbolul ar putea fi interpretat la fel ca în biserica Spreyton din Devon ca un memento adresat credincioșilor că trebuie să rămână fermi în credința lor, căci altfel diavolul intervine. Desigur, pictorul s-ar putea să fi lucrat pur și simplu după o carte de modele, dar pare puțin probabil ca el să nu fi avut o idee despre semnificația imaginilor pe care le-a pictat atât de frumos.”
Casete vechi, de la 1736, au fost renovate în anul 2014, cel puțin așa reiese dintr-un text scris pe una dintre casete (una din cele două goale).
Textul, tradus în limba română este: ” Această biserică Reformată din Crasna a fost renovată prin sacrificiul credincioșilor cu ajutorul lui Dumnezeu Atotputernic la 24 august 2014, de către pastorii Győrgy Kádar și István Kovács, îngrijitorul șef István Bréda, în timpul lui Dániel Sólyom și Sándor Vincze.” Casetele ”noi”, de la 1909
Așa cum am arătat deja, în anul 1909 biserica a fost extinsă, navei principale adăugându-i-se o navă transversală, de fapt două nave laterale perpendiculare pe nava principală. S-au creat astfel locuri suplimentare, atât în stranele jos, cât și la cor. Dimensiunile interioare ale celor două ”abside” sunt: 9 m x 5,7 m respectiv 9 m x 6,7 m. Aceste ”abside”, perpendiculare pe nava principală, sunt orientate pe direcțiile Sud-Est respectiv Nord-Vest.
Cu această ocazie, au fost casetate corurile, cu câte 60 de casete fiecare. Casetele vechi, cele ale lui Pataki Asztalos János de la 1736, sunt separate de cele 120 de casete noi de la 1909, prin două grinzi, acoperite și acestea cu câte 8 casete. Avem așadar la Crasna, un total de 276 de casete pictate, probabil cel mai amplu tavan casetat al unei biserici reformate.
Casetele din 1909 urmează în linii mari, stilul definit cu 173 de ani înainte de către Pataki Asztalos János: avem multe motive florale și vegetale care se repetă, avem scene biblice dar și însemne heraldice.
În cazul ambelor tavane casetate ale corului, casetele au ca motiv predominant cel floral. De exemplu, în cazul tavanul corului dinspre nord-vest, pentru cele 68 casete pictate (le-am inclus și pe cele 8 de pe grindă) avem următoarea distribuție: 53 de casete pictat cu motive florale / vegetale ( 77,9%), 4 au reprezentări biblice (5,8%), 3 sunt pictate cu însemne heraldice (4,4%), 3 au reprezentări mitologice (5,8%), 2 sunt casete ce conțin text (2,9%), 2 casete au reprezentate pe ele peisaje (2,9%) și 1 casetă are o imagine zoomorfă (1,4%).
Acest tavan se pare că a fost realizat (și pictat?) de meșterului Balogh Ambrus, cel puțin așa rezultă din caseta cu însemn heraldic. Nu e sigur dacă meșterul a făcut parte din elita nobiliară, având dreptul la însemn heraldic. Credem mai degrabă că este un artificiu făcut de meșter care a vrut să-și lase astfel numele posterității. Nu credem că greșim dacă numim cele 68 de casete ”Tavanul casetat al lui Balogh Ambrus”
Dintre scenele biblice reprezentate de Balogh Ambrus la 1909 amintim: scena în care Cain îl omoară pe Abel; Profetul Elisei care-i blestemă pe tineri în Numele Domnului, iar urșii îi atacă pe copii; profetul Iona înghițit de balenă; iscoadele fiilor lui Israel ce se întorc din Canaan cu un ciorchine uriaș.
Inedite sunt cele două peisaje. Să le fi surprins Balogh Ambrus undeva, în împrejurimile Crasnei? În ambele imagini, o cărare, sau poate un drum șerpui duce spre doi copaci. Scena idilică este ornată, în stilul barocului târziu cu păsări (par a fi bufnițe cele din a doua imagine)
În ce privește casetele ornate cu motive florale, se remarcă faptul că meșterul pare a avea preferință spre reprezentarea lalelelor, flori asumate de cultura populară maghiară. Se pare că motivul lalelei datează din sec. XVI când Ungaria și Transilvania cad sub ocupație / suzeranitate otomană. Posibil ca ulterior, maghiarii să fi luat motivul ca simbol al luptei pentru emancipare de sub ocupația habsburgică. Ba mai mult, mergând pe această idee, laleaua este simbolul religiilor care sunt opuse catolicismului (reformați, unitarieni etc) cu excepția ortodoxiei.
Și dacă tot am vorbit de însemne heraldice, pe acest tavan casetat, mai exact ope grinda ce separa tavanul de la 1909 de cel de la 1736, apar două blazoane vechi (ósi tzimere – scris în ortografia veche maghiară) ce aparțin grofului Elek Lajos și văduvei Banffi Teresshia, văduva grofului Mihaly.
Nu putem să nu prezentăm și cea mai frumoasă casetă de pe acest tavan, cel puțin din punct de vedere al coloritului. Este de altfel singurul animal (nu socotim și animalele mitologice) ce apare pe acest tavan. Este vorba despre un fazan înfățișat în toată splendoarea lui.
Casetele text, două la număr, conțin citate din Biblie. În prima casetă, apare un citat din cartea profetului Hagai (Haggeus):
”Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oștirilor, și în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oștirilor.” (Hagai 2:9)
Pe cea de a doua casetă, avem o combinație a două versete din Noul Testament, prima epistolă a Apostolului Petru:
”Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă duhovnicească […]” (1 Petru 2:5) și ”[…] ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9)
Trebuie remarcat faptul că, pe a doua casetă este trecut greșit sursa citatului. Textul în limba maghiară ”1 Peter III 5,9” trimite spre cel de-al treilea capitol al Primei Epistole a Apostolului Petru, ori, așa cum am arătat deja, citaele sunt din capitolul 2.
Al doilea tavan casetat de la 1909
De cealaltă parte, înspre Sud-Est, avem un tavan de dimensiuni similare. Sunt tot 60 de casete pictate la care se adaugă încă alte 8 casete pe grinda ce separă tavanul acesta din 1909, de cel al navei principale din 1736.
Este tavanul realizat tot de Balogh Ambrus dar pictat de Nacy Miklos. Cel puțin așa rezultă din cele două ”blazoane” inscripționate. Nu sunt blazoane de înnobilare, ci mai degrabă blazoane închipuite de meșterul zugrav.
Și aici avem aproximativ aceeași reprezentare stilistică. Predomină motivele florale/vegetale, avem aceleași lalele în buchet de trei și plantate în ghiveci. Dar sunt și alte modele florale, multe dintre ele realizate circular.
Ca și scene de inspirație biblică avem: Adam și Eva lângă pomul pe care este încolăcit șarpele; scena cu profetul Elisei ieșind din cetate și cu cei doi copii atacați de urs; evreii din Canaan ducând pe o prăjină uriașul ciorchine de strugure; arca lui Noe pe care parcă e o casă țărănească acoperită cu paie, respectiv scena în care Cain îl ucide pe Abel.
Interesantă este caseta în care apare o semilună și o pasăre cu două capete. Nu știm dacă nu cumva pasărea cu două capete e vreun animal din basmele maghiare, însă luna, cu personificarea sa masculină, e inedită cel puțin în spațiul nostru cultural. Este posibil ca pictorul acestor casete să fi avut model de inspirație o carte în limba germană, cunoscută fiind afinitatea culturii maghiare la cea germană, dată și de perioada austro-ungară. În limba germană, Luna (Der Mond) este masculină iar Soarele (Die Sonne) este feminin.
Nu cunoaștem simbolistica pe care meșterul a vrut să o dea imaginii în care apare un personaj feminin încoronat cu aripile ca de înger desfăcute, având o stea (o pentagramă mai exact) deasupra capului. Să fie aluzie la femeia cu aripi de vultur din Apocalipsă? În schimb, motivele de pe haina femeii sunt clar de inspirație folclorică maghiară.
Casetele text, ce au rol de pisanie, sunt interesante fie și prin prisma informațiilor oferite. În cazul casetelor de la 1909, ”pisania” apare scrisă pe două casete alăturate:
”A nagy Isten segedelmevél megujitottuk az Ő házát a kegyes hivek filléreiből Kádár Imre papsága Kaáli Nagy Béla főgondnoksága valamint Vincze Sándor és Vincze Ferencz gondonoksága Sarkadi Gyula káantorsága idejében az Urnak 1909 ik esztendebéjen.”
”Cu ajutorul Marelui Dumnezeu am înnoit Casa Lui din bănuții dați cu grație [divină] de credincioși, în timpul preoției lui Kádár Imre, a consiliului condus de Kaáli Nagy Béla, sprijinit de curatorii Vincze Sándor și Vincze Ferencz, când cantor a fost Sarkadi Gyula, în anul 1909 de la Nașterea Domnului” Avem și aici însemne heraldice adevărate, ale unor nobili locali care au avut cu siguranță un rol în reconstrucția bisericii: baronul Györth sau Kaáli Nagy.
Și aici meșterul zugrav pendulează între scene biblice, lumea reală reprezentată de flori, animale sau peisaje și lumea mitologică. Avem, ca de altfel și în cazul celuilalt tavan casetat, al lui Balogh Ambrus, reprezentarea unor hipocampi, animale mitologic cu cap de cal cu trup de pește, care trăgea carul lui Neptun – zeul mărilor.
Și nu în ultimul rând, trebuie amintită caseta ce reprezintă un peisaj, avem și aici un drum ce duce spre doi copaci. O imagine idilică din proximitatea Crasnei.
În loc de concluzii
Am încercat, pe scurt, să descriem bogăția de imagini de tot felul pe care meșterii din sec XVIII și respectiv XX le-au reprezentat pe cele 276 de casete pictate. Sunt reprezentări deosebit de frumoase ce îmbină în mod armonios lumea reală (animale și plante) cu lumea mitologică dar și cu scene biblice din Vechiul și Noul Testament.
Desigur, ar mai fi multe de spus despre tavanul casetat din Crasna. Considerăm că nu greșim dacă spunem că este cel mai amplu tavan casetat din Sălaj și poate chiar din Transilvania. Iar multe dintre simbolurile casetelor așteaptă să fie (re)descoperite.
Mirel Matyas
(Material publicat pe http://mirel-matyas.blogspot.ro)
