Zilele trecute a apărut, cu spriijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, un nou supliment al revistei „Caiete Silvane”: Ion Pițoiu – Dragomir – 80. O viață întru Cuvânt.
Scriitorul Ion Piţoiu-Dragomir, poet, nuvelist, romancier, s-a remarcat şi în alte domenii ale culturii: eseist pe teme psiho-pedagogice, religioase, culegător de folclor literar şi coeditor al unor culegeri de poezii populare, îndrumător cultural şi artistic, profesor.
S-a născut în Bucureşti în 18 aprilie 1940. Pseudonimul literar „Dragomir” l-a adăugat numelui său ca respect crucial pentru Ecaterina şi Dumitru Dragomir, care l-au făcut fiu al lor, înseninându-i copilăria fără familia iniţială. A fost elev al Şcolii Gimnaziale (azi) „Marin Georgescu” din comuna Celaru (viitorul tărâm „Celaria” din creaţiile sale), judeţul Dolj.
A absolvit Şcoala Pedagogică „Ştefan Velovan” din Craiova.
Este licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este membru al importantului Cenaclu „Silvania”, care, continuând o altă structură de creaţie, acoperă în Sălaj şapte decenii de activitate. Primele sale creaţii au apărut în „Tribuna”, „Flacăra”, „Orizont”, „Năzuinţa” etc. A fost onorat cu premii şi menţiuni la concursuri şi festivaluri literare: Botoşani, Bucureşti, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Târgu Mureş, Târgu Jiu, Zalău etc. I-au apărut creaţii literare în culegeri zonale şi naţionale, unele fiind traduse în limba maghiară „Hepehupa” (Zalău), „Versmondó” (Budapesta) – în maghiară şi germană („Poeme-Versek-Gedichte”, volum lansat şi la Viena) – dar şi în limbile engleză, franceză, japoneză. A avut întâlniri remarcabile, la acţiuni de profil, cu scriitori din multe judeţe ale ţării: Alba, Arad, Argeş, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Maramureş, Satu Mare, dar şi din Bucureşti etc. Contribuţii notabile la evenimente culturale în Austria, Franţa, Italia, Ungaria. La Ambasada Japoniei din Bucureşti au ajuns cărţi ale scriitorului Ion Piţoiu-Dragomir, remarcate şi pentru cultivarea unor structuri nipone în creaţiile sale: haiku, renga, dodoitsu, katauta, senryu, sedoka. În câteva din cărţile sale apare specia sincretică haiga (text şi creaţie plastică edificatoare), picturile însoţitoare fiind realizate de Ion I. Piţoiu.
Dintre cărţile publicate:
– culegător de folclor literar şi coeditor al antologiilor „De dor şi de omenie” şi „Du-te, dor, şi vino, dor”;
– cărţi cu poeme în „metru” contemporan;
„În răs-cruci”, „Ana-TEME ÎN CÂNTEC”, „În-crinări”, „La-crima lui Moromete”, „Prin-soare cu şoimii”, „Ful-ger de irişi”, „Tur-nul de viespi”, „Scor-pioni de cleştar”, „Panoplia lui Nero”, „Sânger albastru”, „Fire de Mare Şal” / „Esprit de Grand Châle”, „Pergole pe fulger”, „Dresorul de spini”, „Zori la Bălgrad”,
– volume de poeme cu structuri japoneze:
„Săbii nipone de rouă”, „Samurai de crini”, „Gheişe de rubin” / „Geishas of ruby”, „Miracole” / „Miracles”, „Ikebane de jad” / „Des ikebanas de jade” (şi în lb. engleză, franceză şi japoneză), „Arpegii pe sakura” / „Des arpeges sur sakura”;
– cărţi cu proză scurtă:
„Fântâna cu flăcări”, „Inter-viu inter-zis” / „The forbidden interview”, „Răni pe lumini” / „Sebek a fényeken”, „Tableta lui Făt-Frumos, carte-puzzle cu premiere” (trecută în „Registrul Naţional de Opere”);
– volumul-eseu „Lumini în ”Apocalipsa” Sf. Ioan” (şi în limba engleză), pentru care a primit de la Vatican „mulţumiri şi salutări binecuvântate”;
– romane:
„Hai-Ta”, „Cupa lui Socrate”, „Amanţii”, „Doar 7611!”, „Fracul de lut”, „Coroana de spini”, „Pescar de oameni”, „Un roman excepţional”, „Cerul unui ocnaş”.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj și al Cenaclului literar „Silvania”.
Sanatate multa, domnule diriginte! Dumnezeu sa va tina in putere inca multi ani de aici inainte! Va doresc un Paste fericit, alaturi de cei dragi! (semneaza un fost elev – F.M.)
Un apostol al Logosului.
La multi ani, domnule profesor si multa, multa sanatate!
Toate „capodoperele-i” sunt nule prin prisma caracterului infect. A trait degeaba pana acum ca si Nelu Iliescu catarandu-se pe drama copiilor (majoritar fete) pe care i-a abuzat psihic cel putin. Nu o sa uit niciodata si o sa fac public de fiecare data cand apare un articol al acestui profesor (inclusiv al meu) intamplarea pe care fosta colega a mea mi-a povestit-o la 10-12 ani de la terminarea liceului. „Domnul” Pitoiu s-a inchis in clasa singur cu eleva si a alergat-o printre mese sa-i atinga sanii (in cel mai „inocent” scenariu). Este singura fapta regretabila a dansului pe care o cunosc dar trebuie sa o stie toata lumea, fara ura, fara patos doar „istoric”, nu conteaza 1000 de cuvinte genial asezate in pagini daca moral esti corupt.
DE ce sunteti de rahat si mi-ati sters comentariul??? Aveam o alta impresie despre voi! Ma obligati sa mi-o schimb!