Ne întrebăm adesea ce semnificație are denumirea străzii pe care locuim. Toponimia străzilor se află în strânsă legătură cu anumite perioade istorice, cu personalități ce au trăit aici. Vă propunem un serial pe această temă cu străzile din Zalău.
Ana Ipătescu s-a născut în familia unui negustor bucureştean iubitor de carte, care a înlesnit copiilor săi accesul la educaţie. Prima sa căsătorie, contractată în 1828, s-a sfârşit trei ani mai târziu cu un divorţ, explicat în mare parte prin lipsa de deschidere culturală a soţului său. Un an mai târziu s-a recăsătorit cu Nicolae Ipătescu, funcţionar la visteria statului şi om cu largi vederi modernizatoare. A intrat în atenţia opiniei publice odată cu evenimentele ce au marcat Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească. Acţiunea forţelor contrarevoluţionare, soldate cu arestarea guvernului revoluţionar la 19 iunie 1848, a stârnit via nemulţumire a susţinătorilor programului de reformare internă a ţării. Alături de Nicolae Golescu, revoluţionar şi ministru desemnat pentru portofoliul Internelor, Ana Ipătescu şi-a asumat misiunea de a convinge masele că numai printr-o mişcare unitară putea fi salvată revoluţia. A fost aceea care a indicat mulţimii dezlănţuite locul în care boierii conservatori, sub conducerea colonelului Ioan Solomon, plănuiau dezmembrarea guvernului de factură liberală şi restaurarea vechilor principii politice. Ştirile despre curajul faptelor sale au ţinut prima pagină a gazetelor europene, bun motiv pentru Alexandru G. Golescu să-i sugereze într-o scrisoare lui Nicolae Bălcescu că exemplul acesteia ar trebui să fie urmat şi de alte românce. Participarea soţului său la mişcarea revoluţionară a fost sancţionată de Puterea suzerană cu detenţia într-o închisoare din Imperiul Otoman. În 1850, Ana Ipătescu a reuşit să obţină în mod spectaculos eliberarea acestuia. Imediat după acest episod, prezenţa sa publică a intrat într-un con de umbră. Şi-a dorit să fie înmormântată la Mănăstirea Pasărea, însă piatra sa tombală nu a putut fi identificată. Ana Ipătescu rămâne un simbol al mişcării româneşti de la 1848.
Daniel Mureşan
Străzi din Zalău (V) – Ana Ipătescu
