Străzi din Zalău (I) – Ady Endre

Ne întrebăm adesea ce semnificație are denumirea străzii pe care locuim. Toponimia străzilor se află în strânsă legătură cu anumite perioade istorice, cu personalități ce au trăit aici. Vă propunem un serial pe această temă cu străzile din Zalău.
Ady Endre s-a născut în localitatea Căuaș, azi în județul Satu Mare, atunci în comitatul Sălaj (Szilágy), într-o familie de nobili, dar săracă. Tatăl, Ady Lőrinc (1851-1929) – agricultor, mama Pásztor Mária (1858-1937) – provenea dintr-o familie de preoți reformați.
Bunicii săi, Ady Dániel și Visky Julianna, fiind din Lompirt, a vizitat de multe ori satul și are un bust lângă Biserica reformată din Lompirt, iar școala îi poartă numele.
Ady Endre își începe studiile în Mincențiu, unde este elevul lui Katona Károly, apoi continuă la liceul catolic sub îndrumarea lui Hark István. În 1886 continuă cu studiile liceale la Carei la liceul piarist. Se împrietenește cu Aurel Popp, viitorul pictor, prietenie care se va aprofunda și va dura o viață. Din 1892 învață la Colegiul Reformat din Zalău; în 1957, în fața liceului unde a studiat este dezvelit un bust al său.
Potrivit profesorului și cercetătorului László László, în biblioteca documentară de la CNS Zalău, pe lângă multe altele se găseşte un registru cu consemnările şedinţelor Cercului de creaţie (de creaţie literară mai ales). La acest cerc puteau participa în timpul liber elevii din clasele mai mari, care aveau talent literar sau artistic. Cercul funcţiona cu o conducere aleasă de elevi şi avea şi un profesor coordonator, care nu se amesteca în activitatea cercului, ci doar asista la şedinţe. În aceşti ani, profesorii Petri Mór şi Both István au fost responsabilii cercului. La aceste cercuri erau prezentate şi apoi criticate/dezbătute creaţiile elevilor. Creaţiile considerate foarte bune erau înscrise în albumul cercului şi astfel păstrate pentru posterioritate. La diverse ocazii şi aniversări, se organizau concursuri de creaţie literară sau istorică, iar cele mai bune lucrări erau premiate.
Tânărul Ady Endre a prezentat mai multe scrieri, poeme, câştigând chiar și un premiu în bani pentru o baladă cu temă istorică (Regele Márkó). De asemenea, membrii cercului de creaţie se ofereau să fie criticii operelor scrise sau prezentate de colegi. În registrul cercului de creaţie dintre anii 1889-1896, găsim foarte multe detalii privind activitatea poetului, scriitorului şi oratorului Ady Endre. Tot din acest registru aflăm că o perioadă a fost secretarul şef al cercului.
Ady Endre s-a dovedit a fi cel mai activ membru al cercului: aproape la fiecare întrunire a prezentat o creaţie proprie sau un text de critică literară. A fost evidenţiat şi lăudat în mai multe rânduri pentru această activitate semnificativă.
Munca desfăşurată în cercul de creaţie literară a fost de fapt anticamera apariţiilor în spaţiul public. Presa locală a relatat despre evenimentele desfăşurate la colegiu, despre activitatea cercurilor de elevi. În martie 1896, la îndemnul profesorului Kincs Gyula, a fost publicată şi prima poezie a poetului Ady Endre, în săptămânalul local „Szilágy”.
Ady Endre a rămas prieten cu profesorii din Zalău, pe Kincs Gyula considerându-l mentorul şi tatăl său spiritual. În mai multe poezii şi scrieri publicistice a făcut elogiul anilor petrecuţi la Zalău şi după ce a ajuns poet şi publicist renumit. Când avea timp, se întorcea cu plăcere la Zalău, oraşul tinereţii şi lansării sale în lumea literară. A mai publicat poeme şi scrieri publicistice în singurul săptămânal local „Szilágy”, devenit ulterior „Szilágyság”. A mai venit la unele evenimente majore la Zalău. Credem că ultima dată a fost la Zalău în ianuarie 1916, când a fost înmormântat Kincs Gyula.
În 1903 o cunoaște pe Diósy Ödönné, Brüll Adél (Léda). Léda locuiește la Paris și este soția unui om bogat. Ady se îndrăgostește de ea, și o urmează la Paris. Léda devine muza lui Ady. Între 1904 și 1911 a petrecut perioade mai lungi la Paris, oraș a cărui atmosferă a exercitat o influență modelatoare asupra creației sale poetice.
Ady ducea o viața hedonistă: alcoolul și drogurile nu-i erau străine. În 1909 ajunge într-un sanatoriu de dezintoxicare. Cum se ridică pe scara popularității ca poet așa coboară în viața sentimentală: se răcește legătura cu Léda până când rupe orice legătură cu ea.
În 1914 se căsătorește cu Boncza Berta, cu care coresponda încă din 1911. Pe Berta o numește în poezii „Csinszka”. În literatura maghiară este primul care rupe legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern.
Moare în 27 ianuarie 1919 la Budapesta.
Daniel Mureşan